Gen 14,18-20
1Cor 11,23-26
Lc 9,11b-17
Există o vorbă care spune că suntem ceea ce mâncăm. Iar asta fiindcă consumăm hrană, iar hrana devine o parte a noastre, o parte a trupului nostru, parte din carnea noastră.
De fapt, de fiecare dată când avem celebrări, de exemplu, zile de naștere, aniversări ale căsătoriei ori diverse sărbători, acestea mereu sunt asociate cu mâncarea. Ba chiar avem grijă de oaspeți noștri prin a le oferi mâncare. Ori de câte ori dorim să mulțumim pe cineva, mergem să luăm masa împreună cu el.
În același mod, Isus știa foarte bine faptul că în curând avea să își părăsească discipoli pentru a se întoarce la Tatăl său ceresc, așa că a luat o masă foarte specială cu ei. Ceea ce a și făcut în prima Joie sfântă a luat o cină de despărțire cu ucenici săi, pentru a le și arăta una dintre cele mai importante părți ale Sfintei Liturghii, din moment ce astăzi celebrăm tocmai această sărbătoare, a Trupului și Sângelui lui Cristos, sărbătoarea Corpus Christi. Isus le-a arătat modul în care ei îl pot aduce mereu în mijlocul lor într-un mod, foarte special, prin transformarea pâinii și a vinului Euharistic.
Un mare predicator a spus la un moment dat că este o idee foarte bună, strălucită, a lui Isus. Isus știa că avea să meargă acasă, în ceruri, însă dorea un mod prin care toți să fie aproape de prieteni săi și de cei care îl urmau. A ales să fie ceva ce ei aveau nevoie, și de care se foloseau zi de zi, adică hrana lor de zi cu zi, pâinea. Acest lucru a fost unul destul de inteligent iar asta fiindcă, de fiecare dată când mâncau pâine, aceasta se putea transforma în propriul său trup. Devenea o parte din ei, în același mod, Isus din interiorul acelei pâini consacrate a devenit parte din ei iar ei din el. Nu avem cum să ne apropiem mai tare de cineva decât o face pâinea când o mâncăm. Pâinea devine o parte a noastră.
Nu avem cum să trăim fără hrană. In textul evangheliei după Ioan, Isus a spus ceva asemănător și despre Euharistie, că Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi.
Toate Bisericile Catolice au altare înăuntru lor. Altarul este mereu construit asemenea unei mese largi, în jurul căruia se adună cu toți, după cum și discipoli se adunaseră în jurul lui Isus în cadrul ultimei Cine. Cineva a spus că în Germania, la o anumită biserică, există o ușă, creată de un anumit artist care e un pic cam neobișnuită. Acest artist a împărțit ușa în patru părți. Fiecare parte reprezintă, descrie un anumit simbol ce face referință la un episod evanghelic. Primul dintre ele descrie șase recipiente, vase, ce face referință la miracolul de la Cana, unde Isus a transformat apa în Vin. Cel de-al doilea panou, descrie cinci pâini și doi pești, după cum am auzit și în textul evangheliei de astăzi. Acest panou face referință la miracolul pe care Isus la săvârșit la Cafarnaum unde a înmulțit pâinile și pești. Cel de-al treilea panou descrie 13 oameni ce stau la o masă, și face referință la ultima Cină pe care Cristos a luat-o cu discipoli săi în Ierusalim. Iar ultimul panou, descrie trei oameni așezați la o masă, imagine ce face referință la cina pascală pe care Isus a luat-o la Emaus cu doi dintre discipoli săi.
Acest artist a ales aceste patru evenimente, dar în mod deosebit, Ultima cină, în care cei 12 apostoli ai săi au mâncat împreună cu el, moment și imagine ce e legată în mod direct de sfânta Liturghie. Aceasta face referință directă la darul neprețuit al lui Isus, de a se dărui pe sine însuși nouă, sub chipul pâinii și a vinului.
Altarul este centrul atenției în interiorul unei Bisericii Catolice. Însă majoritatea celorlalte comunități ecleziale nu au altar deloc în Bisericile lor. Au doar săli imense ce sunt folosite pentru întâlniri de rugăciune și pentru predici. Acesta este motivul pentru care noi catolici, va trebui să ne reamintim mereu că motivul principal pentru care venim la sfânta Liturghie în zi de Duminică, nu e acela de a participa la Sfânta Liturghie, ci e de a celebra Sfânta Liturghie împreună cu Isus. Participăm la sfânta Liturghie nu doar pentru faptul că dorim să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și predica preotului ci mai ales pentru că dorim să venim la sfânta Împărtășanie, fiindcă dorim să îl primim pe Isus în trupul său. Un preot a spus la un moment dat că a veni la sfânta Liturghie fără a participa la sfânta Împărtășanie, decât dacă ai un motiv rezonabil, înseamnă a te păcăli pe tine însuți, înseamnă a nu primi tot ceea ce ai venit să iei. Sfânta Liturghie fără sfânta Împărtășanie este o palmă dată pe fața lui Isus. Se aseamănă cu mersul la casa unei rude pentru o sărbătoare de la care plecăm exact în momentul în care masa este servită. Fapt care e o insultă directă la adresa persoanelor care ne-au invitat.
Însă, sunt și unele lucruri pe care le-am făcut dar care nu ar fi trebuit să se petreacă în momentul în care celebrăm sfânta Liturghie. Primim Trupul lui Isus fără a fi vrednici, iar asta datorită păcatelor pe care le-am comis. De exemplu, cuplurile care nu sunt căsătorite în Biserică dar care îl primesc pe Isus în timpul sfintei Împărtășanii. Isus a spus destul de clar, că Oricine mănâncă trupul meu și bea sângele meu în mod nevrednic este vinovat de condamnare. Sau am auzit de alte practici și mai barbare, în care unii folosesc bucata de ostie consacrată pe post de amuletă dar și multe altele.
În încheiere vă invit ca ori de câte ori îl primim pe Isus în preasfânta Împărtășanie, când preotul ține bucata de ostie consacrată sus și spune Trupul lui Cristos! să încercăm să realizăm, într-un mod mai special, ceea ce primim cu adevărat, să realizăm faptul că această bucată de ostie consacrată este Trupul viu al lui Isus. Este același Isus care s-a născut în Betleem. Este același Isus care a fost pironit și a murit pe Cruce. Este același Isus care a înviat din morți. Însă fără credință nu avem cum să facem nici una dintre acestea, ci doar cu ajutorul credinței. Amin
