Mt 5,33-37
A existat odată un om care dorea să testeze cu adevărat providența lui Dumnezeu, așa că i-a spus lui Dumnezeu: Doamne, voi merge pe un munte îndepărtat. Voi rătăci pe acolo timp de o lună și nu voi lua nimic cu mine decât ceea ce port acum.
În prima săptămână s-a întreținut cu fructele la care putea ajunge cu ușurință. Apoi, în cea de-a doua săptămână a dat din întâmplare de un mic sat de localnici. Când i-a văzut, aceștia s-au mirat de ce acesta este diferit de restul. Ei i-au spus că acest om cred că a fost 
trimis de Dumnezeu, așa că l-au tratat ca pe un rege, iar în schimb, acesta i-a învățat o mulțime de lucruri care le-ar putea fi cu folos.
După o lună și-a luat rămas bun de la ei, iar acum era complet convins de ajutorul veșnic al lui Dumnezeu.
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, Isus va spune la un moment dat că Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu putina credință? Deci, nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea (Mt 6, 30-32).
Astfel secretul unei vieți împlinite și fericite este aceea de a-i sluji lui Dumnezeu în orice mod putem, dar mai ales prin abandonarea vieților noastre providenței sale, el ne va da tot ceea ce avem nevoie atâta timp cât avem nevoie. Tot ce trebuie să facem e să nu ne fie frică și să nu ne îngrijorăm. Însuși Isus a spus Să nu se tulbure inima voastră! Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine! (In 14,1).
