Lc 16,1-8
A existat odată o mamă săracă și fiul ei. Când acesta a crescut mare, s-a îndrăgostit de o femeie care nu era serioasă în privința lui. El i-a spus acesteia că va face orice îi cere dacă acceptă să se căsătorească cu el. Ea i-a spus în glumă că Mă voi căsători cu tine dacă îi scoți inima mamei tale și mi-o aduci mie. Doar așa îmi poți dovedi cât de mult mă iubești. În întunericul unei nopți acesta s-a dus la mama lui, a luat un cuțit în mână după care i l-a înfipt în piept. A scos inima ei și a fugit cu ea sângerând în mâinile lui spre casa iubitei lui. În timp ce fugea cu inima mamei lui în mâini acesta s-a împiedicat și a căzut. Iar inima mamei lui i-a spus, Ai grijă, fiul meu!
Fiul a crezut, greșit, că doar dacă va duce inima mamei va putea câștiga inima femei pe care o iubește.
Ai grijă, fiul meu… au fost cuvintele ce au venit de la mama lui cu multă gingășie, ai grijă fiul meu unde îți pui inima.
În textul evangheliei de astăzi, vom vedea cum stăpânul îl laudă pe slujitor nu pentru ne-onestitatea lui ci pentru prudența lui.
Cu alte cuvinte, Isus ne învață astăzi că dacă dorim să fim copii adevărați și efectivi ai lumii va trebui să fim decisivi, creativi și înțelepți în a ne petrece timpul și efortul în urmarea lui Dumnezeu, în timp ce ne desfășurăm toate aceste îndatoriri lumești ale noastre.
