In 1,1-18
Am dat zilele acestea de o poveste despre marele compozitor german, Johannes Brahms, care vorbește despre modul în care el obișnuia să stea și să citească pasaje din textul evangheliei după Ioan, în fiecare dimineață în care se apuca de compus. El citea evanghelia din nou și din nou până când găsea acel loc creativ din inima sa, care era plin și gata oricând să cânte. Doar în acel moment în care era foarte împăcat cu sine și conectat cu Dumnezeu, doar atunci își lua coala de hârtie și instrumentul de scris pentru a începe să compună.
Cu toți stăm, zi de zi în frică, așteptând parcă ceva rău să se întâmple. Însă, astăzi va trebui să simțim și noi nevoia de aceiași creativitate de care a dat dovadă și acest mare compozitor german.
E acel tip de creativitate ce izvorăște dintr-o legătură profundă și plină de credință cu Cuvântul. E acel tip de creativitate ce e înrădăcinată într-o cunoaștere a Cuvântului ce duce la o acțiune semnificativă. E acel tip de creativitate care nu doar că își amintește de trecut, ci caută să vadă viitorul prin ochi lui Dumnezeu.
Ceea ce ar trebui să simțim noi în acest moment e dorința de al imita pe acest compozitor german. Să citim pasajul evangheliei din nou și din nou și din nou, pentru a putea prinde adevărata viziune profundă pe care Dumnezeu dorește să ne-o ofere astăzi.
Așa că vă întreb, Nu ați dori să stați jos și să citiți aceste cuvinte din evanghelia lui Ioan, de 10, 20, 30 de ori, astăzi? E un pic riscant, o pierdere de timp cu Cuvântul. Însă pentru Brahms a funcționat de minune. De ce nu ar funcționa și cu noi?
Ne aflăm în ultima zi din calendarul laic, secular, în ajun de anul nou. Iar noi ne-am adunat la această sfântă Liturghie pentru a-i aduce mulțumire Domnului pentru anul care a trecut, dar să cerem și binecuvântarea lui pentru anul care îl vom începe mâine. Acesta este un timp în care suntem chemați să reflectăm asupra anului care îl încheiem acum și la planurile pentru anul care îl vom începe. Deciziile pentru noul an sunt destul de comune la toți, precum, să fac mai multe exerciții, să mănânc mai sănătos, să citesc mai mult, să mă uit mai puțin la televizor, să fac mai multă muncă voluntară, să fiu mai caritabil, mai darnic cu oameni cu care mă întâlnesc, să mă rog mai mult și altele asemenea. Pentru mulți dintre noi, toate aceste promisiunii sunt de scurtă durată și nu vor reuși să ne schimbe prea mult viețile.
Timpul anului secular, laic, nici măcar nu se potrivește cu anul nostru liturgic, în care adventul marchează începutul anului Bisericesc, iar dacă stăm să observăm puțin ne vom da seama că anul nou, se află la aproximativ șase săptămâni înainte de începerea noului an secular. Însă, lecturile de la această sfântă Liturghie ne reamintesc, că încă ne aflăm în acea perioadă în care trebuie să reflectăm asupra a ceea ce ne va aduce noul an secular dar și la cât de mult vor conta acțiunile mele la nivel spiritual.
Prima lectură de la această sfântă Liturghie, luată din scrisoarea sfântului apostol Ioan, ne reamintește că trăim în ceasul cel din urmă, sau sfârșitul anului, și că cu toți suntem atrași în viața noastră de zi cu zi să mergem în diverse direcții, dar care nu sunt toate bune pentru noi. Pentru mine, de exemplu, acest text îmi amintește că suntem în ceasul cel din urmă care mă invită la reflecție asupra acestui moment, și asupra căii pe care am urmat-o în acest an care a trecut. Când fac aceasta, observ că nu mereu am făcut ceea ce mi-am propus la începutul acestui an. Nu am stat mereu pe drumul care am intenționat să merg. Iar asta fiindcă cel rău vine în multe forme și în multe moduri și nu mereu e atât de ușor de recunoscut. Însă faptul că sunt conștient care sunt aceste devieri de la drum se datorează și acestui text luat din scrisoarea apostolului Ioan.
Textul evangheliei după Ioan, din care e luată pericopa evanghelică de astăzi se potrivește de minune cu prima lectură, din moment ce vorbește despre ziua de mâine, despre început, despre noul an, care este un nou început și că în acel nou început se află Isus, care a fost cu Dumnezeu încă de la început. Așa că bazându-ne pe căile greșite pe care tocmai le-am descoperit, și ajutându-ne de ceea ce am realizat din textul evangheliei de astăzi, vom fi capabili să ne concentrăm supra învățăturilor lui Isus în acest nou an pe care îl începem.
Ceea ce îmi place cel mai mult e psalmul de la această sfânt Liturghie, ce a fost cântat atât de frumos. Însă dacă stăm și reflectăm puțin asupra lui ne vom da seama de următoarea întrebare, Dacă vreo-unul dintre noi a cântat vreodată un cântec nou Domnului. Odată ce ne-am dres vocile, odată ce am început să cântăm pare că fiecare cântec conține o mică parte din toate cântecele pe care le-am cântat până acum. Fiecare notă pe care o cântăm poartă cu sine istoria tuturor notelor care o preced. Vocea noastră pare a fi totalul tuturor melodiilor noastre. Prin urmare, ori de câte ori ne facem un plan, indiferent de cât de bine intenționat ar fi, oricât de concentrat ar fi pentru anul pe care îl începem, se va baza mereu pe locul în care ne aflăm noi acum, pe toate planurile pe care le-am făcut până acum, pe toate notele pe care le-am cântat până acum. Un lucru e clar că nu avem cum să ne schimbăm istoria, dar mai ales nu avem cum să corectăm locurile în care am ieșit de pe cale în acest an care a trecut. Însă în timp ce fredonăm noul cântec, în anul 2020, va trebui să încercăm să fim mai atenți la distragerile care se ivesc, la momentele în care ne lovim de obstacole care ne-ar putea arunca de pe cale. Va trebui să încercăm să ne rearanjăm notele într-un cântec nou, prin a fi mai prudenți la acele distrageri.
Cu alte cuvinte, astăzi suntem invitați să ne rugăm pentru harul de a fi mai atenți la momentele din trecut în care ne-am îndepărtat de la cântecul la care am fost chemați să îl cântăm. Să ne rugăm pentru puterea de a ne menține vocile mai atente asupra melodiei la care suntem chemați astăzi să o cântăm, și la puterea de a ne putea rezolva probleme cu cel care a orhestrat această melodie, cu Isus Cristos însuși.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra unui cântec destul de interesant pe care l-am găsit pe internet și care se potrivește de minune cu solemnitatea de astăzi. Acest cântec sună cam așa:
Copii, este ceasul de pe urmă.
Dar tot sunt atâtea de făcut!
Trebuie să conștientizăm și să cunoaștem adevărul.
Ca să putem continua munca pe care Dumnezeu a început-o!
Munca noastră e de a lăuda, munca noastră e de a cânta
Domnului un cântec nou
Să anunțăm vindecarea mântuirii
Și îndreptarea căilor rele.
Rele făcute mării și a tot ce se află în ele
Răul făcut de către avioane
Suferința și nedreptatea oamenilor
Otrava ce cade odată cu ploaia.
Copii, este ceasul de pe urmă.
Dar tot sunt atâtea de făcut!
Trebuie să conștientizăm și să cunoaștem adevărul.
Ca să putem continua munca pe care Dumnezeu a început-o!
Domnul vine să conducă lumea cu dreptate
El oferă puterea sa de a fi
După cum toate vin la viață prin el
Prin el și cu el liberi noi vom fi!
Noi cei care am văzut gloria, harul și adevărul
Care cunoaștem plinătatea pe care am primit-o
Harul în locul harului prin Isus.
El dă puterea tuturor celor care cred.
Copii, este ceasul de pe urmă.
Dar tot sunt atâtea de făcut!
Trebuie să conștientizăm și să cunoaștem adevărul.
Ca să putem continua munca pe care Dumnezeu a început-o! Amin
