In 1,29-34
Se spune că la un moment dat un judecător se afla la un lung rând de penitenți ce așteptau la scaunul de spovadă. Încurajat de un preot care i-a spus să se ducă în sacristie unde va găsi ceea ce caută, judecătorul i-a răspuns preotului cu politețe, Mulțumesc, Părinte. Îmi voi aștepta rândul fiindcă de data aceasta eu sunt vinovatul ce așteaptă cu umilință judecata.
După mine vine un bărbat care a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine, îl vom auzi pe Ioan spunând în textul evangheliei de astăzi. Adesea ni-l imaginăm pe Ioan ca pe un profet de temut și impunător, care pregătea oameni pentru venirea lui Mesia. Prezența sa căpăta imediat reverență și minunăție, mirare din partea oamenilor care veneau să se căiască și să fie botezați. Întrebat cine era, spunea, cu fermitate și claritate, Eu botez cu apă dar cel care vine după mine vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Cât despre mine, eu nu sunt vrednic să îi dezleg cureaua încălțămintei.
Din experiența umană aflăm că nu e ușor să te trezești că ești în umbra altcuiva. Ioan ne arată calea spre bucuria completă prin a trăi ceea ce a spus despre Cristos. Trebuie ca el să crească iar eu să mă micșorez. Uneori când ne trezim că ne confruntăm cu alte ideii și moduri de a face lucrurile, e atât de greu de acceptat că alți ar avea ideii mai bune și că poate face lucrurile mai bune. Umilința lui Ioan descoperă simplitatea adevărului și iubirii divine.
