Mt 4,12-17.23-25
Într-un muzeu din Hambrug numit Dialog im Dunkeln vizitatori nu pot vedea nimic. Ei sunt ghidați de persoane oarbe de-a lungul coridoarelor și a încăperilor întunecate. Fără vedere, toate celelalte simțuri, ale persoanei oarbe sunt amplificate și devin mai sensibili la temperatură, vând, simț, sunet și textură. După această vizită neașteptată a acestui muzeu, vizitatori se simt recunoscători pentru darul vederii și de modul în care lumina face lumea mai colorată și mai frumoasă.
Lumina ne permite să vedem frumusețea și adevărul. Fără lumină nu putem să ne bucurăm de creația remarcabilă a lui Dumnezeu lumina elimină fricile noastre, ne dă asigurare și creează un sentiment de pace. Copiilor de obicei le este frică de întuneric. Adulți aprind lumini pe timp de noapte pentru a descuraja criminalitatea. Fără soare, nici o plantă și nici un animal nu poate supraviețui.
Atributul luminii face din ea și un simbol religios destul de potent. Profetul Isaia obișnuia să spună, Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare (Mt 4, 16). Isus însuși folosea metafore de lumină, Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (In 8,12), și apoi Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri! (Mt 5,16). Lumina înseamnă adevăr, viață și bunătate, în timp ce întunericul este asociat cu ignoranță, moarte și răutate. Însă, această asociație lumină-întuneric sau bunătate-răutate nu poate fi aplicată și acelor persoane care mereu critică. Cu toți avem în interiorul nostru atât lumină cât și întuneric. Ceea ce contează cu adevărat este acea parte pe care o alegem noi. De aceea va trebui să ducem lupte cu întunericul prin a fi o lumină pentru ceilalți. Întunericul nu poate alunga întunericul ci doar lumina. Fie ca lumina lui Cristos să strălucească în viețile noastre și să reflecte în interiorul nostru frumusețea și puterea de a o inspira și altora.
