Mc 6,34-44
Un mare exeget pe nume William Barclay, într-unul din comentariile sale asupra textului evangheliei de astăzi a spus că această pericopă ne arată două reacții diferite asupra nevoilor umane. În momentul în care discipoli au văzut cât de târziu era și cât de obosiți și înfometată era acea mulțime de oameni, au spus, dă-le drumul, ca, mergând prin cătunele şi satele din jur, să-şi cumpere ceva ca să mănânce! Practic ei au spus acești oameni sunt obosiți și le este foame. Scapă de ei și lasă pe altcineva să se preocupe de ei. Isus însă le-a spus, Daţi-le voi să mănânce! Ori altfel spus, Acestor oameni le este foame și sunt obosiți. Va trebui să facem ceva în privința asta. Mereu vor exista oameni care sunt conștienți că cei de lângă ei sunt în dificultăți și probleme însă care doresc să împingă această responsabilitate de a face ceva altcuiva. Iar apoi există acele persoane care în momentul în care văd că ceva nu merge cum trebuie se simt obligați să facă ceva în această privință.
Povestea un preot la un moment dat, că pe când era mic, ori de câte ori auzea acest text evanghelic își dorea ca în acele momente Isus să mănânce cu ei pentru ca să înmulțească mâncarea ca astfel el și familia lui să nu mai sufere de foame mereu. Însă, continua acest preot, că acum realizează faptul că Isus în loc să înmulțească pâinile el de fapt schimba oameni. În momentul în care mulțimea a văzut că Isus a luat puțină mâncare iar apoi le-a dat-o tuturor, și ei s-au simți obligați să facă la fel. În acest mod a ajuns ca toți să se sature. Miracolul de fapt a fost schimbarea inimilor. Când oameni împărtășesc între ei ceea ce au, nu doar alimente ci mai ales timpul și darurile lor, miracolul lui Isus are loc din nou și va fi destul pentru toți.
