Is 8,23b-9,3
1Cor 1,10-13.17
Mt 4,12-23
Fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton, într-unul din discursurile sale de la cea de-a 42-a inaugurare a președinției Statelor Unite ale Americii, a menționat de cuvântul schimbare de nu mai puțin de nouă ori. Victor Frankl a spus și el că O persoană care acționează anormal într-o situație anormală este normală.
În textul evangheliei de astăzi l-am auzit pe Isus spunând Convertiți-vă: s-a apropiat Împărăția Cerurilor! Aceste cuvinte ale lui Isus ne avertizează de somnolența din viețile noastre, de faptul că nu trebuie să ne dormim viețile, să le irosim aiurea, ne avertizează de lenea spirituală. Cu alte cuvinte, schimbarea din partea noastră sau convertirea e chemarea și mesajul lui Isus de astăzi. Adică, odată ce suntem convertiți, odată ce ne-am reformat viețile și ne-am întors de la căile noastre păcătoase la Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu ne va fi la îndemână. Atâta timp cât noi luăm o decizie pentru El, împărăția pe care o căutăm a și început deja. Nu avem de ce să așteptăm până când vom muri fiindcă ea a și început deja. De aceea, împărăția nu este un loc, o entitate politică cu batalioane de soldați ci această împărăție este fondată în mijlocul oamenilor și în inimile noastre.
Unii poate că au observat deja că în evanghelia după Matei, se spune că Isus a proclamat Împărăția Cerurilor. În evanghelia după Marcu, Isus a proclamat Împărăția lui Dumnezeu. De ce oare această diferență? Motivul e următorul, fiindcă în momentul în care poporul evreu vorbea, ei evitau să rostească numele lui Dumnezeu sau oricare alt titlu divin. Tot la fel și aici, în ambele evanghelii, traducerea corectă a cuvântului împărăție ar fi fost cea de regat. Însă atât regatul lui Dumnezeu cât și Regatul Cerului, conțin exact același mesaj ca și celelalte două.
Catehismul Bisericii Catolice la numărul 1989 vorbește despre calea convertirii pentru creștini spunând că Prima lucrare a harului Duhului Sfânt este convertirea, care înfăptuiește îndreptățirea, după cum vestește Isus la începutul Evangheliei: „Convertiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape” (Mt 4, 17). Sub impulsul harului, omul se întoarce spre Dumnezeu și se îndepărtează de păcat, primind astfel iertarea și dreptatea de sus. „Îndreptățirea comportă așadar nu numai iertarea păcatelor, ci și sfințirea și reînnoirea omului lăuntric”.
Suntem chemați de Dumnezeu la convertire însă adesea noi rămânem reci la chemarea sa fiindcă continuăm să păcătuim și fiindcă nu avem umilința de a accepta starea noastră de păcătoși și nevoia de mântuire. Dorim să urmăm propriile noastre dorințe și propria noastră agendă. Avem inimile împietrite și suntem persoane extrem de încăpățânate. Suntem aleși de Dumnezeu să fim cetățeni în regatul său însă rămânem înghețați în fața invitației sale. Până și când trebuie să îi alocăm un anumit timp lui, mai ales în zile de Duminică, abia dacă îi acordăm câteva clipe, minute. De ce? Fiindcă nu ascultăm destul.
Ce vom face acum pentru a arăta că ne-am convertit cu adevărat? Un mare predicator în cartea sa de omilii intitulată De la izvor la viață a comparat ceea ce a spus Isus în slujirea sa publică din Galileea cu semnul sfintei Crucii pe care ni-l facem cu toți la începutul proclamării evangheliei din cadrul fiecărei sfinte Liturghii. În primul rând, Isus a proclamat evanghelia împărăției. Al doilea loc în care facem un mic semn al crucii la evanghelie e pe buzele noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am primit nu e doar pentru mântuirea personală. Asemenea oricărui dar de la Dumnezeu care e dat pentru a fi împărtășit.
Chiar îi admir pe acei oameni care și-au pus deoparte rușinea și aroganța față de alte persoane doar pentru a predica și a face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu pasagerilor care călătoresc în diferite locuri. Ei împart binecuvântări pentru aceste persoane. Sunt văzuți ca persoane care deranjează însă ceea ce fac este o muncă nobilă pentru Împărăția lui Dumnezeu.
În al doilea rând, Isus a învățat în Sinagogă. Diferența dintre a predica și a învăța este următoarea. Predicarea e proclamarea necompromisă a certitudinilor în timp ce învățarea e explicarea semnificației și a înțelesului lor. Poporul evreu erau învățători și se întâlneau în sinagogi pentru a studia cuvântul lui Dumnezeu. Și noi rămânem învățători indiferent de cât de mult studiem cuvântul lui Dumnezeu. Nu ascultăm destul cuvântul lui Dumnezeu și nu îi permitem să ne inspire. Când ascultăm evanghelia, mai întâi face semnul crucii pe frunte prin care arătăm disponibilitatea minții noastre de a asculta.
În al treilea rând, Isus s-a dus să vindece orie boală și orice suferință în popor. Al treilea semn al crucii la evanghelie este pe pieptul nostru, prin care spunem că proclamarea noastră nu va rămâne fără efect dacă nu va exista o inimă iubitoare în spetele ei. Acestea este un mesaj de speranță care va transforma viețile oamenilor. Isus este mai mult decât un învățător sau un profet sau un proclamator fiindcă el este și un vindecător. Chiar și când nu avem pregătirea necesară sau inteligența de a anunța cuvântul lui Dumnezeu, noi tot vom fi capabili să ajungem la ceilalți prin vindecare, fiindcă creștinismul este mai întâi de toate o religie a iubirii. Oameni cred în noi nu fiindcă am învățat texte sau fiindcă putem câștiga un argument ci fiindcă îi vindecăm pe cei care sunt răniți. Simpla noastră prezență poate vindeca rănile cauzate de gelozie, invidie, sau ambiție. În locul promovării bârfei am puteam să evidențiem calitățile bune din acele persoane. În locul promovării gresiilor unei persoane, mai degrabă am încerca să descoperim adevăratul țel pe care dorește să îl atingă.
Așa că întrebarea e, suntem noi dispuși să ne mutăm de la natural la supranatural astfel încât să fim gata să renunțăm la păcat care este ultima chemare la a fi cu și asemenea lui Cristos? Amin
