Sof 2,3; 3,12-13
1Cor 1,26-31
Mt 5,1-12
Se spune că într-o zi sfânta Maică Tereza de Calcutta, curăța rănile unui lepros, când s-a apropiat de ea un om de afaceri milionar, pentru a-i face o scurtă vizita. Văzul acelor răni urât mirositoare și cum viermi ieșeau din trupul acelui om i-a provocat acestui om o repulsie imensă față de tot. După care a și exclamat că Nici dacă mi-ai da un milion de dolari nu aș îndrăzni să fac ceea ce faci tu. Iar maica Tereza i-a răspuns, La fel și cu mine, nici dacă mi-ai da un milion de dolari, nu aș îndrăzni să fac ceea ce faci tu.
În textul evangheliei de astăzi, luată din evanghelia după Matei, am auzit cum Isus vorbește despre această constituție cerească atât de populară, numită Fericirile. Cuvântul grecesc pentru Fericiri, este macarius, care tradus înseamnă fericire, bucurie, veselie. Astfel cuvântul Fericire, după cum ne-a spus Isus, este acesta de bucurie, veselie. De aceea, tot ceea ce dorește Isus de la noi e de a fi fericiți, bucuroși, însă nu modul în care această lume înțelege fericirea, ci în modul în care Dumnezeu dorește ca această lume să fie fericită.
Un mare predicator verbit, pe nume Rudy Horst, în cartea sa intitulată Aparținem pământului, a oferit o nouă interpretare și surprinzătoare textului evangheliei de astăzi. Acest predicator spunea că Mary Jansen, a cărui interpretare aparține de fapt, a studiat aramaica, limba pe care o vorbea Isus și a descoperit faptul că cuvântul original pe care îl folosise Isus nu suna atât de pasiv precum traducerea noastră Fericirile sunt… ea a înțeles cuvântul lui Isus ca un apel, ca o chemare de a ne ridica și de a ne implica. De exemplu, Ridică-te, mergi, fă ceva, mișcă-te, făcătorule de pace, fiindcă voi vei fi numiți copii ai lui Dumnezeu… Apoi mai spunea că Mai că îl pot auzi spunând, Du-te și murdărește-te pe mâini în construirea unei societăți umane pentru ființele umane. Altfel, ceilalți îi vor tortura și îi vor ucide pe cei săraci, pe cei fără de voce și lipsiți de putere. Creștinismul nu este pasiv ci este activ, energic, viu, ce merge dincolo de disperare.
Prin urmare, fericirile, semnifică nu doar blândele atitudini religioase a unei vieții pasive prin care trebuie să ne rugăm și să participăm zi de zi la sfânta Liturghie datorită credinței că aceasta este cea mai sigură cale în a fi un discipol perfect al lui Isus și cea mai sigură cale spre cer. Nici pe departe. Ci mai degrabă, viețile noastre creștine ar trebui să fie îndreptate spre problemele lumii, spre convertirea păcătoșilor și a datoriilor misionare a Bisericii pe care le susținem zi și noapte.
Aș dori să subliniez mai profund prima fericire care spune că Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor! În textul evangheliei după Luca, cuvântul duh nu se regăsește deloc. Nu știu dacă acest lucru a fost intenționat sau nu. Am dat zilele acestea de o poveste despre un grup de misionari care au construit un spital pentru săraci. Când a fost gata, un grup de oameni bogați, au dorit să vorbească cu misionari și să îi întrebe de ce au făcut referință doar la săraci, excluzându-i pe toți ceilalți, din moment ce un spital ar trebui să fie pentru toți. Unul dintre misionari i-a răspuns spunându-i că, e adevărat că spitalul ar trebui să fie pentru toți, inclusiv tu și toți ceilalți vor fi îngrijiți aici pe gratis și cu curaj. Însă mai e adevărat și faptul că cei care sunt cei mai săraci dintre săraci și care se află în cea mai mare nevoie, pentru ei acest spital va reprezenta și reprezintă o adevărată veste bună, un adevărat motiv de bucurie, iar asta fiindcă, spre diferență de tine, ei nu au un alt loc unde să meargă. Acesta este motivul pentru care ei sunt atât de fericiți. Când am construit acest spital ei sunt cei care i-am avut în minte și în inimă, ne-excluzând pe nimeni.
Poate ați auzit de axioma, Tratament preferențial pentru săraci. Însă cine sunt săraci? Conform unui alt predicator pe nume J. O’Halloran, în cartea sa intitulată, Semne de speranță, a spus că săraci sunt privați din punct de vedere material, mai ales cei care se luptă să supraviețuiască, întrebându-se de unde va veni următoarea masă, ei nu au timpul necesar pentru îmbogățire spirituală sau umană. Cuvântul ebraic pentru săraci este ani și dal care conțin o noțiune de lipsire de putere și e însoțit mai mereu de lipsa lucrurilor materiale. De asemenea, cei care au suficiente bunuri materiale, ei înșiși fac parte din acești săraci și sunt alături de ei în acest zbucium al lor. Isus a optat pentru sărăcie și pentru săraci. El nu a închis ușa nimănui. De aceea tot la fel va trebui să facem și noi. El ne cheamă la convertire, la o opțiune pentru săraci.
Restul fericirilor, sunt, fiind înfometați de sfințenie, milostivirea, curați la inimă, făcători de pace, persecutați pentru dreptate și altele, toate acestea conțin rețeta lui Dumnezeu pentru fericirea noastră.
De fapt, Împărăția lui Dumnezeu este pentru toți și de la toți. Împărăția lui Dumnezeu este oferită într-un mod special celor săraci, nu datorită sărăciei lor ci datorită faptului că Împărăția lui Dumnezeu este o veste bună pentru ei. Dumnezeu ne iubește pe toți într-un mod ne-exclusiv, dar Dumnezeu are o preferință specială pentru copii lui care sunt slabi și oprimați. Dumnezeu ne roagă astăzi pe toți, săraci sau bogați, să avem aceiași atitudine unul față de altul. Însă în ziua de astăzi observăm că se propagă tot mai mult învățături ale sale distorsionate iar cuvintele sale sunt interpretate greșit. Așa că întrebarea ei, putem noi acuma să începe și să reflectăm asupra vieților noastre și asupra stilului nostru de viață, asupra acestor învățături, a fericirilor? Suntem astăzi, acum, persoane convertite? Suntem noi serioși în dorința noastră de a călca pe urmele mântuitorului? Amin
