Mal. 3,1-4
Evr. 2,14-18
Lc. 2,22-40
Prezentarea la Templu
Sărbătoarea prezentării la templu pe care o celebrăm astăzi, este strâns legată mai degrabă de timpul Crăciunului decât de Timpul de peste an. Isus este prezentat în evanghelie ca lumina pentru neamuri și glorie a evreilor. Sărbătoarea prezentării Domnului este una din sărbătorile majore din anul bisericesc. Uneori mai este cunoscută și ca Sărbătoarea lumânărilor sau Sărbătoarea purificării sau a curățirii. Această sărbătoarea este celebrată la 40 de zile distanță de la Crăciun și comemorează prezentarea lui Isus și purificarea Mariei în templul din Ierusalim (Lc 2, 22-40).
În continuare vă invit să reflectăm împreună asupra textului evanghelic pe care tocmai vi l-am citit, text care descrie tocmai ceea ce s-a întâmplat în acel moment în templu.
În primul rând, avem Consacrarea Domnului. Iosif și Maria l-au dus pe Isus în templul din Ierusalim pentru al prezenta Domnului. A fost un act de consacrare, de conștientizare și de mulțumire adusă Domnului pentru darul vieții, și de a dedica întreaga viață, a copilului, oricărei misiunii care îl aștepta în față.
De ce oare a trebuit Isus să fie prezentat? Fiindcă, conform tradiției vechi iudaice, toți primi născuți de parte bărbătească, indiferent că era animal sau om, aparținea lui Dumnezeu. În acest caz, primul fiu născut, trebuia să fie răscumpărat sau cumpărat înapoi. Acest obicei amintea poporului ales că Dumnezeu i-a eliberat din sclavie prin uciderea primilor născuți de parte bărbătească (Ex 13,2, 12-13). Iar Isus era primul copil născut de parte bărbătească al preasfintei Fecioare Maria.
Purificarea mamei conform legii iudaice (Lev 12,2) consta în purificarea rituală a necurăției de după nașterea unui copil. Desigur, Maria nu avea nevoie de această purificare rituală fiindcă ea era fecioară încă dinainte, în timpul și după nașterea lui Isus, însă ea tot a dus la împlinire legea. Purificarea în mod normal era realizată în sinagogile locale însă Maria și Iosif au decis că aceasta trebuie să aibă loc în templu.
Și noi suntem consacrați și dedicați Domnului prin părinți noștri în momentul în care am fost botezați. În acel moment al botezului nostru, fiecare dintre noi, a primit tripla misiune dată de Isus. Această triplă misiune constă în următoarele trei, misiunea preoțească care constă în oferirea de sine lui Dumnezeu în adorare, prin lauda adusă numai lui și prin mărturia dată în numele lui Cristos în viețile noastre. A doua e misiunea profetică care constă în exercitarea ei prin, rostirea Cuvântului lui Dumnezeu, proclamare a veștii cele bune, denunțarea răului și distrugerea manifestărilor lui cu îndrăzneală și iubire. Însă să nu uităm niciodată să întărim ceea ce spunem atât cu faptele noastre cât și cu mărturia propriilor noastre vieți. Și ultima e misiunea regească, care, asemenea lui Isus care a venit nu ca să fie slujit ci ca să slujească, și noi va trebui să exercităm această misiune prin a ne implica în grija altora, alinarea și vindecarea rănilor poporului său și multe altele asemenea.
În al doilea rând, Isus este lumina tuturor popoarelor. Acesta este motivul pentru care celebrăm această Sărbătoarea lumânărilor. Fiindcă pasajul evangheliei de astăzi ne vorbește și despre bătrânul Simeon care a făcut o profeție despre Domnul nostru. El a spus că lumină spre luminarea neamurilor. Astfel, tema luminii este pusă la înaintare și scoasă în evidență. Ni se reamintește că sosirea lui Isus în această lume ne dă lumină tuturor. El este lumina de care are nevoie această lume, fiindcă lumea este învăluită în întuneric.
Și noi putem deveni lumină pentru ceilalți. Isus însuși ne-a învățat că noi ar trebui să fim lumină pentru ceilalți. În evanghelia după sfântul Matei la capitolul 5, versetele 14-15 putem citi că Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toți cei care sunt în casă. Cu alte cuvinte, Isus ne spune că această lumină este bunul nostru exemplu personal.
Cineva a spus că fie în filme fie când ne aflăm la diverse examene când cineva spune că se apucă să facă ceva, primul obstacol e deja ca și trecut. Același lucru e valabil și în viața de zi cu zi, munca noastră și în toate activitățile noastre. De aceea, de ceea ce avem nevoie, pentru a face lucrurile așa cum trebuie, sunt următoare patru aspecte ori decizii de luat. Această persoană a continuat prin a oferi 4 reamintiri, sau 4 simple decizii de luat, ori preluări, care sper că va reduce greșelile pe care le facem adesea în viețile noastre, la muncă. Tot ceea ce sper e ca acestea patru să devină fundamentul nostru în a deveni o adevărată lumină pentru cei din jurul nostru.
Prima e aceea de a avea grijă. Va trebui să fim atenți la cuvintele pe care le rostim, la deciziile pe care le luăm și la modul în care ne folosim timpul. Fiindcă toate sunt irevocabile, odată făcute nu avem cum sa mai revenim asupra lor. Cuvintele rostite nu mai pot fi retrase. Decizia greșită atrage cu sine consecința ei. Iar timpul irosit nu îl mai poți obține niciodată. Așa că va trebui să fim atenți la cuvintele, deciziile și la modul în care ne folosim timpul.
A doua e aceea de a ne rezerva timp. Există o vorbă care spune să te oprești pentru a mirosi trandafiri. Nu te grăbi mereu. Fiindcă în această goană mereu vei greși ceva, mereu vei uita pe cineva ori vei lipsi ceva. Așa că rezervați-vă timp pentru a sta în loc. Rezervați-vă timp pentru a fă planifica ziua. Rezervați-vă timp pentru a medita asupra cuvântului lui Dumnezeu și pentru a vă ruga. Unii ar putea crede că acestea sunt rutine zilnice. Însă, de fapt, a sta nemișcat, într-un loc este esențial în obținerea atenției de care ai nevoie pentru a înfrunta o altă zi plină de muncă.
A treia e aceea de a lua notițe. Notează-ți instrucțiunile pe care le primești de la cuvântul lui Dumnezeu și de la șefi tăi de la locul tău de muncă. Notează-ți legile și regulile simple de care ai nevoie ca să asculți. E important ca noi să luăm notițe asupra instrucțiunilor, îndrumărilor, regulilor și legilor, pentru a putea evita problemele și pentru a putea contribui cu o soluție. Amintiți-vă doar că ignoranța legii nu scutește pe nimeni. De aceea, luați-vă notițe.
Al patrulea e acela de a avea curaj. În cartea Deuteronomului la capitolul 31 versetul 6 putem citi Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu tremuraţi înaintea lor, căci Domnul Dumnezeul tău merge cu tine: nu te va părăsi şi nu te va abandona”! nu trebuie să te confrunți singur cu problemele pe care le ai la birou, la locul de muncă. Dumnezeu nu e preocupat doar de viața ta spirituală. El iubește întreaga ta persoană și dorește să te ajute. Dar Dumnezeu este și un gentelman, el nu se va băga în unele zone ale vieții tale până când tu nu îi vei permite și până când nu te vei abandona cu totul lui. Așa că întrebarea e te-ai abandonat cu totul lui? Dacă Dumnezeu este șeful, antrenorul și partenerul tău, atunci te vei putea confrunta cu provocările din fiecare zi cu curaj.
Patru preluări de care va trebui să ținem cont, adică de a avea grijă, de a rezerva timp, de a lua notițe și de a avea curaj.
În al treilea rând, Isus este un semn al contradicției. Simeon a mai profețit că Isus este semn de contradicție. Cu alte cuvinte, Isus este semn de contradicție sau un semn ce va fi opus. Cu adevărat, Isus a întâlnit unele opoziții din partea marilor lideri ai lui Israel. E o opoziție ce a condus la persecuție și într-un final la propria sa moarte. Noi, nu suntem cu nimic mai buni decât învățătorul nostru. El a fost confruntat, atunci și noi va trebui să fim confruntați. Și cu siguranță, cu toți am văzut până și în ziua de astăzi oameni care s-au opus sau se opun lui Cristos și creștinismului.
Până și eu am dat de mai multe astfel de persoane până și la noi în sat, însă din toate acestea una dintre ele m-a marcat și ma durut și încă mă doare cel mai tare. De ce? Fiindcă îl cunoșteam ca fiind un creștin cu o credință arzătoare în al sluji pe Cristos, prin intermediul celor nevoiași din jurul lui.
Apoi, a existat cu câțiva ani în urmă un episcop care în cadrul unui interviu care îi fusese luat, a mărturisit că se va retrage imediat după ce va împlini frumoasa vârstă de 75 de ani. Însă spunea el, că asta nu înseamnă că va înceta să vorbească împotriva mineritului, a centralelor electrice bazate pe cărbuni și altele asemenea. Da, va proclama în continuare vestea cea bună dar o va și denunța pe cea rea.
În încheiere vă invit să vă rugați pentru preoți dar mai ales pentru frați și surorile noastre care încă se află în păcat. Să ne rugăm să nu uite niciodată faptul că sfântul Francisc nu sa lăsat luat de valul lumii în care trăia ci a ales să trăiască în sărăcie. Amin
