Lc 9, 23-26
Sfânta Agata, pe care o comemorăm astăzi, este una dintre cele mai mari fecioare martire din perioada Bisericii primare, care, în mijloul persecuției, a ales să fie fidelă lui Cristos, indiferent de cost. Ea a fost martirizată în scurta, dar teribila, persecuție a împăratului Decius.
De menționat e faptul că această persecuție a fost prima care a avut loc pe teritoriul întregului imperiu Roman. Iar asta fiindcă toți cetățeni au fost obligați să ofere o jertfă zeilor romani, renunțând astfel la credința lor creștină în fața unui oficial Roman, după care obținea sau primea un certificat pe nume Libellus, ce atesta această faptă a lor.
Unii creștini și-au respins credința prin a oferi jertfe publice, unii și-au compromis credința prin a-i mitui pe oficiali pentru a le oferi acest certificat fără a face jertfa.
Sfânta Agata, era o tânără frumoasă care fusese pețită de mulți tineri bogați ai timpului ei. Ea însă își dăruise inima altuia. Ea se consacrase deja lui Cristos, promisese să îi fie mireasă, să își petreacă viața în rugăciune.
Un bărbat Roman, păgân, a amenințat-o că o va denunța autorităților dacă nu se căsătorește cu el. Ea însă tot a refuzat, așa că a fost închisă, torturată și într-un final ucisă.
Venerăm aceste fecioare martire, precum Agata, Suzana, Agneza, Anastasia, datorită curajului și perseverenței lor în iubirea imensă față de Cristos. Datorită jertfei vieții lor pentru refuzul de a trăda unirea inimilor lor cu inima lui Cristos. Nu erau doar niște fetițe naive, ci erau conștiente de ceea ce însemna consacrarea lor față de Cristos, ca vor veni momente de ostilitate.
Asemenea lor și noi suntem chemați la același curaj imens în a dat mărturie de credința primită, ori de câte ori avem ocazia și nu doar când ne convine nouă.
