Mc 6,14-29
Vestitul scriitor italian Dante Alighieri, a scris la un moment dat că, adevăratul test de curaj nu e acela de a muri ci de a trăi. De ce oare? A muri, a-ți da viața, acum, odată pentru totdeauna înseamnă să suferi doar în acest moment. De exemplu, a muri de sabie sau împușcat sau de suliță sau pe scaunul electric sau de o injecție letală. Toate acestea sunt lucruri eroice, sunt extrem de greu de făcut. Moartea este sigură și rapidă.
Însă, a trăi, a-ți oferi propria viață, propriul sânge, picătură cu picătură până în ultima zi, sau după cum spunea sfântul Laurențiu Ruiz, să mori o mie de morți, e mult mai greu de făcut. E mult mai eroic. Moartea este mai lentă dar sigură.
Doar unora dintre noi li se oferă șansa de a fi la fel de curajoși în a ne oferi viețile deodată, asemenea primilor creștini care fuseseră dați la animale sau care au fost uciși de sabie ori de sulițe. Însă majoritatea dintre noi au ocazia de a fi mult mai curajoși, de a trăi fiecare minut al vieții noastre, 365 de zile pe an. Trăirea vieții din plin și plin de credință, zi de zi, necesită enorm de mult eroism din partea noastră. Acesta este martiriu pur și simplu.
Cuvântul martir vine de la cuvântul grecesc martyrein, care tradus înseamnă a da mărturie. A da mărturie de credința proprie, a fi sinceri în urmarea lui Cristos zi de zi, e ceea ce se așteaptă de la fiecare dintre noi. E și va fi greu. De aceea să ne rugăm Domnului să ne de-a curajul, îndrumarea, și ajutorul în a fi adevărați martori ai credinței noastre.
