Mt 5,17-19
Uneori poate că ne întrebăm cât de multe legi avem în țară? Aparent enorm de multe, atât de multe încât un avocat poate fi întors din drum de alt avocat prin diversele portițe ale legii. Însă în ciuda atâtor de mulți avocați și legi tot există atât de multă nelegiuire încât ajungem să ne întrebăm ce se întâmplă cu țara noastră. Prea multe legi nu sunt implementate, ne știute, ne urmate sau doar ignorate din moment ce nimeni nu va fi pedepsit oricum.
Asemenea lui Moise din Vechiul Testament, și Isus subliniază importanța legii. Ceea ce ne uimește este faptul că Isus urmărește stricta împlinire a legii, ba chiar și până în cea mai mică literă a legii, în timp ce el însuși adesea încalcă legea prin a vindeca în zi de Sabat sau prin ne-aplicarea tuturor regulilor curățirii rituale. Sfântul Paul spusese că Cristos este sfârșitul legii (Rom 10,4).
Când Isus a vorbit despre neabolirea vechiului ci de împlinirea legii el nu s-a referit la tradiția orală a cărturarilor, a regulilor și reglementărilor lor care au dus la legalism. El s-a referit la legea lui Dumnezeu, mai ales la cele zece porunci. El ne învață că ceea ce aduce el e ceva ce se află între trecut și prezent, între vechi și nou, între tradițional și progresiv. Iar asta fiindcă adevăratul progres, se construiește pe trecut. Prezentul crește din trecut. Când Paul a scris, Cristos este sfârșitul legii, el nu le-a spus cititorilor săi, că de acum pot face tot ceea ce doresc, ceva ce societatea noastră permisivă deja încurajează.
Fie ca aceste zile ale Postului Mare să ne ajute să reflectăm asupra atitudinii noastre față de poruncile lui Dumnezeu, și să ne întrebăm, Le ținem noi doar când ne convine și le ignorăm când sunt contrare dorințelor noastre? Conștientizăm noi faptul că poruncile ne sunt date să ne ajute să găsim calea cea dreaptă și să perseverăm de la anarhia spirituală?
