1Sam 16,1b.6-7.10-13a
Ef 5,8-14
In 9,1-41
Cineva i-a spus la un moment unei scriitoare americane pe nume Helen Keller, care nu auzea și nici nu vedea nimic, Ce păcat, nu vezi nimic! Aceasta i-a răspuns că Da, însă ce păcat că mulți dintre voi aveți vedere dar tot nu vedeți nimic.
În textul evangheliei de astăzi, l-am putut vedea pe Isus cum se întâlnește și vindecă un om care se născuse orb. Iar spre finalul evangheliei, Isus spune că Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi” (v. 39). Cu alte cuvinte, acest pasaj evanghelic se concentrează pe distincția dintre orbirea fizică și cea spirituală. Primi creștini au văzut orbirea fizică ca o metaforă pentru orbirea spirituală ce îi ținea pe oameni departe de la recunoașterea lui Isus. Istoria vindecării omului născut orb dă mărturie despre puterea lui Isus de a vindeca, nu doar orbirea fizică ci mai presus de toate tipurile de orbire spirituală a inimii.
Dar dacă v-aș întreba câți oameni orbi sunt de fapt în textul evangheliei de astăzi? Sunt sigur că răspunsul vostru va fi numai unul singur fiindcă numai unul s-a identificat ca fiind orb. Însă eu aș spune că de fapt sunt patru persoane sau grupuri de persoane oarbe. Primele persoane oarbe sunt apostoli însăși. Iar asta fiindcă ei au întrebat cine a păcătuit, părinți lui sau omul orb însuși în loc să sară în ajutorul persoanei. Evrei credeau că o persoană se îmbolnăvește fiindcă este pedepsită din cauza păcatelor lui sau ale părinților lui.
A doua categorie de persoane oarbe sunt părinți, rudele și cei de lângă el. Cu toate că ei au fost martori la faptul că Isus fost cel care l-a vindecat pe om, ei tot au refuzat să o spună, ei au refuzat să fie martori din cauza fricii lor că vor fi dați afară din sinagogă de către farisei.
Al treilea grup de persoane oarbe sunt farisei însăși. Iar asta fiindcă ei eu refuzat să conștientizeze că Isus a săvârșit miracolul redării vederii omului orb. Ei și-au suspendat credința din cauza dușmăniei pe care o aveau împotriva lor. In schimb, l-au numit pe Isus un păcătos fiindcă a încălcat legea Sabatului. Ei sunt orbi față de adevărul care se afla drept în fața ochilor lor.
Al patrulea orb este desigur, omul orb din naștere. Cineva a spus că 80% din tot ceea ce facem depinde de ochi noștri. 80% reprezintă destul de multă activitate, care depinde de ochi noștri, ceea ce înseamnă că persoanele oarbe pot face numai 20% din activitățile unei persoane obișnuite. Pentru persoanele oarbe, asta înseamnă, fără sport în aer liber, fără ocazii de locuri de muncă fiindcă acestea le sunt limitate la cele pe care le pot face ei, fără filme, fără înot, și fără multe altele. Însă bazându-ne pe experiența persoanelor oarbe, chiar dacă ei nu pot vedea cu ochii fizici, Dumnezeu tot a găsit o cale prin a le ascuții simțurile pentru a-și putea duce viețile mai departe. Acesta poate fi și cazul acestui om orb. El nu putea vedea din punct de vedere fizic însă tot putea simți și tot putea vedea cu inima. Acesta poate fi și motivul pentru care el simte atât de ușor acceptarea și atitudinea de vindecare a lui Isus față de el.
Însă Isus îl vindecă datorită credinței și încrederii în el. Cu toate că el era orb fizic, el tot putea vedea cu inima. Ceilalți trei puteau vedea doar cu ochii însă nu cu inimile, iar asta fiindcă frica, lașitatea, prejudiciul și propriile lor interese egoiste îi orbeau.
Asemenea omului orb din evanghelie și noi suntem orbi spiritual fiindcă ascundem adevărul. De exemplu, în ziua de astăzi, vedem atât de multe adevăruri ascunse, de persoane care refuză să recunoască adevărul, adevărul ce stă în spatele atâtor conflicte din lume, adevărul ce stă în spatele atâtor crime oribile ce se petrec în țări precum Iraq-ul, Pakistan-ul, Bangladesh-ul și în multe, multe alte țări din lume. Iar noi tot susținem că noi suntem cei mai buni, care vedem cel mai bine. Oare mai există vreo speranță?
Suntem orbi spiritual fiindcă nu ne place să privim. Însă ne și prefacem orbi. Până și eu mă fac vinovat de aceasta. De câte ori nu am văzut cerșetori care cereau de mâncare sau bani iar eu am trecut pe lângă ei spunând că, Nu le dau nimic fiindcă sunt escroci, leneși sau că sunt folosiți de alte persoane! În aceste circumstanțe deosebite, pot spune că am fost zgârcit cu bunătatea mea, refuzând să le dau chiar și o mică privire de îngrijorare, de cariate sau de compasiune. Însă sincer vorbind, a vorbi cu ei, a privi la ei, a-i vedea cu inima oare nu îi va și distruge? Care sunt acele persoane care refuzăm să le privim? Care sunt acele persoane față de care ne prefacem că suntem orbi? Oare mai există speranță?
Textul evangheliei de astăzi ne dă speranță. Iar asta fiindcă Cristos face miracole pentru noi. El ne vindecă de boala noastră și ne hrănește cu cuvântul, trupul și sângele său. Însă, mai presus de toate acestea el a murit pentru noi, a înviat și ne-a condus la viața veșnică.
Însă, asemenea lui Isus, care este lumina noastră și care ne arată lumina adevărului pe calea noastră, și noi va trebui să arătăm lumina și să fim o lumină cât încă mai suntem pe acest pământ. Asemenea acestei povestioare atât de mișcătoare pe care am auzit-o despre doi soldați care s-au trezit că erau în recuperare, exact în același spital din timpul celui de-al doilea război mondial. Zi de zi, cel care se afla lângă fereastră descria celuilalt soldat cum e afară în lume, soldat care era paralizat de la gât în jos. Nu doar că împărtășea multe istorioare frumoase și deosebite cu lumea din afară, ci a început să îi de-a curaj și speranță camaradului săi cu dizabilitate. De asemenea, în acea dimineață, soldatul cu dizabilitate a descoperit că de fapt nu era nimic minunat afară pe geam ci doar un perete și că prietenul lui care tocmai murise, care îi tot descria acele imagini frumoase de fapt fusese orb.
Timpul Postului Mare este un timp de lumină, în care fiecare dintre noi se poate vindeca de orbirea sa. Nu văd nici o persoană oarbă aici, însă sunt sigur că cu toți suntem orbi asemenea, apostolilor, fariseilor sau rudelor și celor din jurul acelei persoane oarbe ce tocmai fusese vindecată de Isus. Dacă ești, atunci recunoaște și cere-i Domnului, Doamne, vreau să văd! Amin.
