1Sam 16,1b.6-7.10-13a
Ef 5,8-14
In 9,1-41
Un cuplu care tocmai celebrase cea de-a 49-a aniversare a căsătoriei lor invitase la masă și pe preotul comunității lor. În timp ce mâncau, preotul vorbea cu soția și a întrebat-o despre secretul lor, cum de au stat împreună atât de mult timp. Așa că ea, i-a spus preotului că într-adevăr există un secret. Însă preotul nu a fost prea mulțumit cu răspunsul primit. Așa că a continuat să o întrebe și să îi spună că poate că ei au stat împreună atât de mult fiindcă își iubește soțul enorm de mult. Însă ea a început să râdă. Apoi preotul a întrebat-o despre semnificația cuvântului iubire. Iar ea i-a răspuns că Iubirea este orbirea pe care îndrăgostiți nu o pot vedea.
Preotul i-a cerut să îi explice de ce iubirea este oarbă. Iar ea i-a spus că iubirea este oarbă fiindcă o iubire adevărată nu poate fi văzută cu ochi fizici ci poate fi văzută cu inimile noastre. Așa că iubirea nu poate proveni din ochi noștri ci iubirea este din inimile noastre.
În textul evangheliei de astăzi, am văzut cum Isus a întâlnit și a vindecat un om care era orb încă de la începutul vieții sale. Isus l-a eliberat de legătura întunericului. Farisei, pe de altă parte, l-au persecutat și au încercat să îl reducă la tăcere din cauza pornirii lor împotriva lui Isus. Ei erau superficiali și plastici în atitudinea lor și în relația lor cu Isus, din cauza unui raționament atât de slab.
Ce e mai rău oare, orbirea fizică sau orbirea spirituală sau morală? În timp ce reflectam asupra evangheliei de astăzi, am observat că există două tipuri de orbire, de care suferă fiecare dintre noi. Prima e cea fizică, care e reprezentată de omul născut orb. Care era orb din naștere și astfel, suferea de toate prejudiciile aduse de oameni pentru astfel de boli, adică faptul că el ar fi păcătuit încă dinainte de a se naște ori că părinți lui au păcătuit de s-a născut orb. Pentru acest motiv el era exclus din comunitate, datorită orbirii sale și din cauza acestor prejudecăți, prejudecăți care l-au făcut să realizeze micmicia lui și dependența lui de Dumnezeu.
Farisei egalau orbirea fizică și boala cu păcatul. Există o concepție iudaică conform căruia boala provenea de pe urma păcatului. Din moment ce acest om era orb încă din momentul nașterii sale, era destul de greu să fie acuzat că el ar fi păcătuit, deși unii rabini interpretau aceasta ca fiind rezultatul unei vieții anterioare duse în păcat. Nu e o pedeapsă pentru un păcat personal, așa că alternativa erau părinți. Isus respinge ambele ideii. El nu dorește să lege condiția omului de păcat. Pe de altă parte, Isus profită de ocazie pentru a revărsa puternica intervenție a lui Dumnezeu în viața sa.
Scripturile indică că păcatul poate face ca trupul și mintea să devină bolnave asemenea sufletului, însă nu toate bolile sunt un rezultat al păcatului. Boala poate veni la noi din numeroase alte motive. Apostolul Paul ne-a reamintit că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu (Rom 8,28).
A doua e orbirea spirituală, după cum am putut-o vedea în cazul fariseilor. Ei erau orbi spiritual fiindcă au refuzat să vadă adevărul. Acesta este motivul pentru care Isus a spus fariseilor, Au ochi dar nu pot vedea.
Farisei erau supărați pe Isus din două motive. Primul, că vindecase un om orb în zi de Sabat, care conform lor, era considerată o violare gravă a odihnei de Sabat. Și în al doilea rând, cum poate un păcătos și un încălcător de Sabat să facă astfel de fapte minunate ale lui Dumnezeu? Decât dacă acel om orb nu fusese de fapt orb. Acest om orb fusese extrem de cunoscut de către mulți oameni iar părinți lui au dat mărturie sub jurământ că el fusese orb încă din momentul nașterii sale. Prejudecata lor i-au făcut orbi față de intențiile lui Dumnezeu pentru ziua de Sabat și față de susținerea lui Isus de a fi cel Trimis de Tatăl din ceruri pentru a aduce eliberarea și lumina poporului său. Ei au încercat apoi să îl intimideze atât pe acel om orb cât și pe părinți lui prin ai amenința cu excomunicarea din sinagogă. Autoritățile religioase au proscris acest om pentru faptul că a dat mărturie despre Domnul Isus în viața lui.
Oare nu suntem și noi, într-o oarecare măsură orbi spiritual? De ce întreb asta? Fiindcă sunt momente în care refuzăm să vedem ceea ce e drept și adevărat. Nu avem acceptarea de sine și conștientizarea de sine. Nu dorim să ne știm slăbiciunile ci dorim să ne cunoaștem doar punctele forte. De cele mai multe ori ne lipsește umilința. Iar această umilință e acea de a accepta că noi avem nevoie de ajutor și umilința de a coopera cu harul lui Dumnezeu.
De asemenea, în mânia noastră eșuăm în a vedea că greșelile noastre și cele ale celorlalți sunt adevărata cauză a problemei. Nu vedem invidia din inimile noastre care provoacă sentimente rele și critici constante. Vedem doar nevoile noastre și nu observăm că acestea sunt mici în comparație cu dorințele celorlalți.
De aceea, pentru a putea vedea mai clar din punct de vedere spiritual, în timpul acestui Post Mare, va trebui să ne înlăturăm obstacolele ce ne blochează din a vedea adevărul și pe Dumnezeu. Ca și creștini va trebui să vedem milostivirea lui Dumnezeu pentru cel păcătos, va trebui să vedem nevoia omului pentru compasiune și va trebui să răspundem pe cât de bine putem. Atât de mulți părinți se plâng că nu își mai pot stăpâni copii fiindcă sunt de necontrolat. De fapt, e destul de simplu modul în care putem face copii să trăiască o viață creștină bună: primul e de ai învăța cum să se roage, să se încreadă și să asculte de Dumnezeu prin ai prezenta lui toate deciziile lor. Al doilea, e de a a-i învăța să respecte toți oameni, indiferent de cât de puțin respect merită. Iar al treilea, prin a imprima în ei valoarea forței de muncă. Indiferent de cât de mici sunt copii, tot li se pot oferi unele responsabilități care să îi învețe încrederea de sine și să le ofere satisfacția unei munci bine făcute.
Farisei și celelalte persoane l-au respins pe omul orb însă Isus îl găsește din nou. Împrumutând cuvintele sfântului Ioan Crisostomul care comenta asupra acestui pasaj, și cu care doresc să și închei, spunând că Evrei, adică farisei, l-au alungat din templul lor, însă Domnul Templului l-a găsit. Amin
