In 7,1-2.10.25-30
Robert Louis Stevenson a spus la un moment dat, Ține-ți fricile pentru tine, împărtășește curajul tău cu ceilalți.
În textul evangheliei de astăzi, vedem cu Isus surprinde mulțimile când îl găsesc în templu predicând în templu în timpul sărbătorii corturilor sau Sucot. Sunt uimiți să îl vadă pe Isus, iar asta datorită curajului său de a sfida autoritățile și de a învăța oameni în mod deschis. În acel moment un gând îi străfulgeră pe toți, Oare au recunoscut într-adevăr conducătorii că acesta este Cristos? Isus e capabil să realizeze voința lui Dumnezeu în acel timp petrecut în Ierusalim, în ciuda ostilității crescute față de mesajul și misiunea sa, a respingerii, a asalturilor verbale ba chiar a amenințărilor de moarte. Isus nu se lasă cucerit de frica sa ci el o cucerește pe ea. Își asumă riscul datorită iubirii sale față de Tatăl și fiindcă Tatăl era cu el.
De ce nu ar trebui să ne fie nouă frică? Fiindcă va trebui să fim răscumpărați de Dumnezeu. Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, în cartea sa intitulată Trecând pragul speranței, la numărul 219, a spus că Puterea crucii lui Cristos și a mântuirii este mult mai mare decât orice rău pe care omul ar putea sau ar trebui să îl simtă. Tot el a fost cel care ne-a spus de atâtea ori să ne fie frică. Iar asta fiindcă el și-a avut ochi ațintiți pe Cristos care a și fost sursa puterii și curajului său. Ce exemplu minunat de urmat! Însă tot e nevoie de curaj pentru a o face!
