Ez 37,12-14
Rom 8,8-11
In 11,1-45
În diferite țări și societăți, moartea este asociată cu culori. În vest, cei îndoliați poartă negru. În China, albul este destul de acceptabil fiindcă reprezintă fericirea și prosperitatea din lumea viitoare. Țigani folosesc culoarea roșie la înmormântări pentru a simboliza viața fizică și energia. Roșul era de asemenea culoarea ce reprezenta moartea și în lumea celtică dar și de prevenire a unui dezastru. Musulmani cred că sufletele celor drepți își asumă forma unor păsări albe.
Această idee a fost larg răspândită și în Europa din Evul Mediu, în care cei îndoliați purtau alb, timp de secole, asta până ce negru să devină noua modă.
În textul evangheliei de astăzi vedem cum Isus s-a dus la casa prietenilor săi apropiați, a Martei, Mariei și a lui Lazăr. Pe drum, el deja știa că Lazăr se îmbolnăvise. Când a ajuns, deja era mort de patru zile. A plâns când a văzut-o pe Marta și Maria plângând. Dar mai ales, a plâns când Marta i-a spus, Doamne, dacă ai fi fost aici fratele meu nu ar fi murit. Iar asta fiindcă acest răspuns arată doar încrederea eșuată a Martei și credința ei în Domnul.
De ce oare este moartea chiar atât de înspăimântătoare? De fapt, moartea este calea spre viața veșnică. Asta e ceea ce credem noi. Asta e ceea ce ne spune și textul evangheliei de astăzi.
Noi nu celebrăm moartea. Noi celebrăm viața. Chiar și la slujbele de înmormântare, noi celebrăm viața și nu moartea.
Însă, ce e moartea? Din câte știu eu, există cinci definiții ale morți. Prima e definiția biologică și medicală a morții. Moartea este momentul în care are loc distrugerea ireversibilă a creierului, cu nici o posibilitate de recuperare a conștiinței. Momentul în care bătăile inimii nu mai pot fi restaurate, după cum arată și electrocardiograma. Sau momentul morții creierului după cum arată și electroencefalograma.
A doua definiție e cea tradițională a morții. În mod tradițional, moartea a fost înțeleasă ca ruptura, dintre trupul fizic și suflet. E o ruptură cu această lume, inclusiv de familie și de cei dragi. Este un eveniment asupra căruia omul nu poate face nimic altceva decât să îl accepte, din moment ce nu are absolut nici un control asupra lui.
A treia definiție este o definiție juridică a morții. Moartea este o consecință a păcatului. Această definiție juridică se bazează pe cartea Genezei capitolele 2-3, unde putem citi despre păcatul părinților noștri, și asupra scrisorii sfântului apostol Paul către Romani 5,12-14; 3,21; 6,23. Moartea este un moment în care un element spiritual înzestrat cu conștiință va supraviețui după moarte.
A patra definiție este o definiție a teologiei moderne asupra morții. Pentru Estanislaus Boros și Karl Rahner moartea este o perioadă finală și decisivă în care o persoană ia o decizie finală de a-l accepta sau de al respinge pe Cristos sau pe Dumnezeu. Conform lui Boros, nu doar adulți sunt cei care fac aceasta ci și copii vor fi capabili să ia această decizie în deplină libertate și conștientizare în momentul morții.
A cincea definiție a morții este definiția experențială. De ce moartea atât de înfricoșătoare? Poate pentru faptul că de fiecare dată când acest gând ne intră în minte, credem că toate lucrurile frumoase din viața noastră vor ajunge la un final, conform unui mare predicator verbit pe nume Celso Godillano, într-una din omiliile sale. De exemplu, noi vom fi separați de cei dragi ai noștri iar ei ne vor uita cu desăvârșire după moarte. Planuri, ambiții și visuri ce nu se vor mai împlini. Ne este frică fiindcă nu știm ceea ce se va întâmpla cu noi în cealaltă viață. Nimeni dintre cei care au fost deja acolo nu s-au întors să ne spună cum arată raiul sau iadul. Nimeni nu dorește să accepte că noi vom muri. Dorim să trăim veșnic. Da, putem trăi veșnic însă nu în această lume ci dincolo de această lume.
Iar acum intră Isus în scenă și spune, Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi (v. 25).
Cu alte cuvinte va trebui să murim pentru ca să putem avea viață. Va trebui să murim pentru păcat pentru ca să putem fi iertați. Va trebui să murim pentru viciile noastre pentru ca să putem fi persoane bune și responsabile. Va trebui să murim pentru mânia și ura noastră pentru a că să putem face ca relațiile noastre cu ceilalți să fie mai bune și multe altele asemenea.
Moartea este un sacrificiu. Moartea este convertire. Moartea este schimbare. Amin
