Mt 26,14-25
Una dintre cele mai rele lucruri care ni se pot întâmpla este acela de a fi trădat de către cineva în care ne-am încrezut atât de mult, precum un prieten. Rămânem dezamăgiți. De pe urma trădării vin apoi, atacurile de inimă, inima frântă și amărăciunea ce ne ruinează viețile, soții și soțiile, persoane dragi, părinți și copii, parteneri de la firmă sau simpli prieteni. Experiența trădării poate face ca o persoană să își piardă încrederea în cel de lângă el sau cel puțin să îl facă să fie mai grijuliu pe viitor când trebuie să intre într-o nouă relație. Astfel, femeia care a avut atâta eșec în dragoste va spune, Nu mă voi mai îndrăgosti niciodată. Durerea adusă de dezamăgire de obicei are nevoie de timp pentru a se vindeca. De asemenea, poate fi și un eveniment care îți schimbă întreaga viață, sau care poate ruina pentru totdeauna relația unuia cu ceilalți. Când stăm să ne gândim la asta, ori de câte ori intrăm într-o relație de încredere, de asemenea ne asumăm și riscul de a fi trădați sau respinși. E un joc de noroc. Tot ce poți face e să faci tot ce se poate și să speri spre mai bine.
Un creștin care dorește să fie sincer față de numele ce îl poartă este unul chemat să creeze relații și să construiască comunități. E gata oricând să întâlnească pe cale un Iuda, într-o formă sau alta, care îi va trăda sau mai rău va distruge eforturile lui. Astfel învață să îi accepte pe ceilalți ca fiind slabi și păcătoși, însă mereu cu o posibilitate de a fi puternici și plin de virtute. Experiența trădări nu oprește un adevărat creștin de la a-și duce la împlinire adevărata misiune. Ci mai degrabă întărește hotărârea sa de a arăta calea spre mântuire multor Iuda din viața sa.
