Fap 6,1-7
1Pt 2,4-9
In 14,1-12
A existat la un moment dat un preot care dorea să meargă într-un oraș mai mare din zonă. A ajuns la stația de autobuz a terminalului de la aeroport. Nu avea nici o idee cum să meargă în acel oraș. Scuzați-mă, i-a spus el șoferului autobuzului. Sunt preot și nu știu cum să ajung în oraș. Îmi puteți arăta calea și autobuzul care merge acolo?
Caută un autobuz care să aibă scris pe geam numele orașului, urcă în el și te va lasă acolo unde vei dori. Mulțumesc! i-a răspuns preotul. Fiindcă ai fost bun cu mine, îți voi arăta și te voi învăța calea spre cer, a spus preotul.
Șoferul a început să râdă și i-a spus preotului, Părinte, tu nu știi nici cum să ajungi în oraș și tu vrei să îmi arăți calea spre cer?
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus îi răspunde lui Toma, cel care mereu își exprima dubiile și eșecul de a înțelege. Și totuși, întrebarea sa de dubiu provoacă una dintre cele mai mărețe lucruri pe care Isus le-a spus vreodată. El i-a spus lui Toma, Eu sunt calea, adevărul și viața (v.6). Aceasta este cea mai mare și importantă învățătură pe care ne-a transmis-o Isus, dar mai ales transmisă evreilor. Evrei vorbeau foarte mult despre modul prin care ei trebuie să umble pe căile lui Dumnezeu. De exemplu, Yahweh i-a spus lui Moise, Să nu vă abateți nici la stânga, nici la dreapta! Să mergeți pe toate căile pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru ca să trăiți, (Deut. 5, 32-33). Evrei știau multe despre calea lui Dumnezeu, calea pe are o persoană trebuia să meargă iar Isus le-a spus, Eu sunt calea.
Însă ce însemnă de fapt eu sunt calea? Înseamnă că atunci când ne aflăm la o răscruce de drumuri și nu știm pe care trebuie să mergem, iar cineva vine și ne spune Vino, îți voi arăta pe care drum, în acest caz această persoană este calea noastră. Asta e ceea ce ne oferă Isus astăzi. William Barclay a spus la un moment dat, Isus nu oferă numai sfaturi și direcții. El ne i-a de mână și ne conduce; el ne dă putere și ne îndrumă personal, zi de zi. El nu ne vorbește despre cale, fiindcă el este calea.
Isus este un fel de însoțitor. Nu e numai inteligent, plin de umor, încrezător, generos, un lider, un învățător sau Domnul vieții noastre ci el este și prietenul nostru fiindcă noi suntem prieteni săi, care îl urmează și nu doar simpli discipoli și persoane devotate lui. Nu există o distanță anume între noi și Isus fiindcă el este prietenul nostru. Ne putem revărsa durerea inimii lui, putem să ne plângem lui și multe altele asemenea.
Isus a spus, Eu sunt adevărul. Cartea Psalmilor spune Învaţă-mă, Doamne, calea ta şi voi umbla în adevărul tău (86, 11). În psalmul 119 la versetul 30 putem citit, Am ales calea fidelității. Mulți oameni ne vorbesc despre adevăr însă nimeni nu a încercat vreodată să îl și trăiască. Însă dacă o persoană propune să învețe adevărul moral, caracterul său e cel care face toată diferența din lume fiindcă el sau ea încearcă să trăiască ceea ce el sau ea învață. Sfântul Augustin a spus la un moment dat, Crede ceea ce predici. Învață ceea ce crezi și trăiește-l. Dar dacă o persoană învață însă nu trăiește ceea ce el sau ea învață, atunci el sau ea e destinat să fie ineficient. De exemplu, un adulter care învață necesitatea curăției sau o persoană tirană care învață frumusețea umilinței.
Adevărul moral nu poate fi predat doar în cuvinte ci trebuie predat și prin exemplu. Nimeni nu a întruchipat adevărul pe care îl învață decât Isus. Există o diferență enormă atunci când spunem Te-am învățat adevărul decât atunci când spui Eu sunt adevărul. Adevărul nu se găsește numai în el fiindcă adevărul își găsește realizarea în el.
Astfel, putem spune că credința noastră trebui exercitată și pusă în practică în mod regulat pentru a putea crește tot mai mult și tot mai tare. O credință puternică ne va putea duce prin viața de zi cu zi, ne va ajuta să înfruntăm provocările rutinei și ne poate susține atunci când diferite crize ne vor invada viața. Sunt câteva moduri prin care ne putem exercita credința, ca ea să devină mai puternică și mai vie. Iată câteva exemple, să fim mai dedicați rugăciunii zilnice, să citim Biblia, să ne înconjurăm cu oameni care ne vor încuraja și ne vor sfătui să construim o credință mai puternică.
Isus a spus, Eu sunt viața. Cartea proverbelor a spus la un moment dat, Căci porunca este ca o candelă, legea, ca o lumină şi reproşul disciplinei este calea vieții (6, 23). Cartea proverbelor în alt loc mai spune că, Cel care păzește disciplina este pe calea vieții, (10,17). Un lucru e clar că mereu ne aflăm în căutarea vieții și a ceea ce face ca viața noastră să merite să fie trăită. Un romancier a spus la un moment dat, Niciodată nu am cunoscut ce era viața până când nu am văzut-o cu ochii tăi. Iubirea a adus viața. Asta e ceea ce face Isus. Viața cu Isus este viața adevărată.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra a ceea ce a spus un scriitor, Când nu am nici o idee, va trebui să ne amintim că Dumnezeu care ne îndrumă este atotștiutor și omniscient. Când nu mai avem timp destul, va trebui să ne amintim că Dumnezeu este omniprezent sau că tot timpul se află în mâinile lui. Când suntem slabi, va trebui să ne amintim că Dumnezeu este omnipotent sau că toată puterea îi aparține. Amin
