Mc 12,13-17
În textul evangheliei de astăzi farisei și irodienii îl vor întreba pe Isus dacă e bine să plătească tribut cezarului sau nu. Întrebarea pe care ei o adresează e o capcană. Dacă Isus ar fi răspuns că da e corect să plătească atunci el i-ar fi înfuriat pe oameni, dar dacă ar fi răspuns că nu e corect, atunci ar fi fost reclamat la Romani ca fiind rebel. Aparent nu pare a fi nici o portiță de scăpare din această dilemă. Însă, înainte de a răspunde, Isus cere o monedă de la ei, cu imaginea lui Cezar imprimată pe ea, și desigur, din moment ce ei dețineau o astfel de monedă e clar faptul că ei colaborau cu romani. Însă Isus le spune, Daţi-i cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu (v.17). Ieri ar fi trebuit să vorbim despre ceea ce aparține lui Dumnezeu. E ca și cum Isus ar fi spus tu ești făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Întreaga ta ființă. Ai imaginea sa impregnantă în tine, după cum și acea monedă a Cezarului avea imaginea lui Cezar impregnantă pe ea. Nu îi datorăm sufletul nostru Cezarului. Și nu doar asta, ci noi aparținem lui Cristos fiindcă el ne-a răscumpărat prin moartea sa pe cruce pentru păcatele noastre.
Astfel, va trebui să îi dăm înapoi lui Dumnezeu ceea ce el ne-a dat, adică noi înșine pentru ca El să îl înlocuiască cu el însuși. Iar astfel noi vom fi persoanele pe care el le-a creat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în toate, înainte de toate celelalte.
