Mt 5, 1-12a
Modelul nostru de credință este Cristos. Întreaga sa viață, învățăturile sale, miracolele sale, cuvintele și faptele sale – toate sunt mărturii ale credinței sale. Cui? Tatălui său a cărui voință era hrana și băutura sa. Mamei sale Maria și sfântului Iosif cărora a fost supus în Nazaret în timpul celor 30 de ani ai vieții sale ascunse. Apostolilor și discipolilor săi și fiecăruia dintre noi pentru care a murit și ne-a răscumpărat. Cristos este credincios în toate cuvintele sale și iubitor în toate faptele sale.
Dar noi? A fi credincios înseamnă a fi demn de încredere, adică, trebuie să ai integritate, sinceritate, simplitate, deschidere, și transparență față de adevăr. Cristos era toate acestea, ceea ce a susținut și crezut, ceea ce a portretizat și a dat mărturie în viața sa. Ceea ce a promis și a împlinit, ceea ce a învățat și exemplificat. Nu a existat nimic duplicitar, nici o agendă ascunsă ci mereu transparent și simplu.
Dăm noi dovadă de credința noastră, față de Dumnezeu, ceilalți și noi înșine? Suntem noi mereu fideli și credincioși asemenea lui Isus? Rămâne noi credincioși când întâmpinăm probleme și dificultăți, când lucrurile nu merg conform planului, când avem parte de eșecuri, boli, ghinioane, sau singurătate? Sau ne compromitem, urmăm linia ultimei rezistențe, abandonăm valorile noastre morale și ne alăturăm mulțimii? Astăzi, mai mult ca oricând, suntem invitați să urmăm exemplul sfinților Carol Lwanga și însoțitorilor lui martiri, pe care îi comemorăm, care au rămas fideli și credincioși lui Dumnezeu până la sfârșit.
