2Rg 4,8-11.14-16a
Rom 6,3-4.8-11
Mt 10,37-42
Cuvintele textului evanghelic pe care tocmai le-am auzit provin dintr-un discurs pe care Isus l-a ținut apostolilor său în momentul în care El era pregătit să îi trimită să predice pentru prima dată împărăția lui Dumnezeu. Unul din aceste îndemnuri pe care Isus la dat lor explică motivul pentru care noi am auzit prima lectură despre profetul Elizeu.
Isus în evanghelie îi laudă pe cei care primesc un profet doar pentru faptul că este un profet. Femeia din relatarea despre Elizeu de astăzi a făcut tocmai aceasta, ea dorea ca soțul ei să pregătească o cameră pentru Elizeu doar pentru că era profet, că el vorbea în numele Domnului, fiindcă el rostea cuvintele lui Dumnezeu. De ce spun asta? Fiindcă noi ar trebui să avem un respect similar față de cuvânt, că și noi ar trebui să fim gata oricând să îl auzim și să respectăm Cuvântul lui Dumnezeu.
Am auzit adineaori cum Cristos a dat diferite îndemnuri noilor săi misionari. El le-a spus că El, Domnul, merită și dorește mai multă iubire și atenție de la ei chiar și mai multă decât pentru proprii lor părinți. Ideea nu e că Isus nu apreciază iubirea și respectul față de părinți noștri de aici de pe pământ ci că el fiind creatorul și răscumpărătorul nostru, merită o devoțiune mult mai mare. Totul ține de priorități, Cristos e mai mare decât părinți noștri ca importanță în viețile noastre. Iar aceste cuvinte și aceste gânduri nu sunt numai pentru discipoli din timpul în care a trăit Cristos, ele se aplică tuturor discipolilor săi de-a lungul veacurilor, chiar și mie și ție, tuturor. De aceea astăzi suntem invitați să încercăm să înțelegem aceasta.
Isus mai vorbește apoi și despre purtarea crucii noastre. Aceasta este o idee pe care Isus o spusese de mai multe ori, în diferite ocazii, viața aici pe pământ nu e una liberă de încercări și dificultăți. Dacă încercăm să le evităm, atunci nu doar că nu suntem credincioși lui Isus, ci suntem și ipocriți, fiindcă încercările sunt o parte a vieții. De ce? Fiindcă Isus însuși a suferit o mare încercare iar noi ar trebui să fim mai mult asemenea lui, acceptând încercările ce ne vor apărea în cale. Iar asta nu e tot, a fi creștin implică acceptarea încercărilor ce ne vor apărea în cale din cauza urmării lui Isus, implică întinderea mâinii spre tot ceea ce înseamnă urmarea lui Cristos. Toți sfinți au făcut aceasta, iar unii dintre ei au avut parte de pocăințe și austerități destul de dureroase în această imitare a lui Cristos. Gândul lor a fost acesta, Isus a suferit pentru mine și pentru mântuirea mea, de aceea și eu doresc să sufăr cu Cristos. Dificultățile normale ale vieții nu au fost de ajuns pentru ei, au dorit mai mult pentru a fi mai mult asemenea lui Cristos.
Domnul ne asigură că până și lucrurile cele mai mici și nesemnificative ale vieții au o valoare imensă în ochii lui. El a spus că până și un pahar cu apă rece dat în numele lui nu va rămâne nerăsplătit. Asta ar trebui să ne de-a mai mult curaj, fiindcă cu siguranță mulți dintre noi cred că nu sunt capabili să facă fapte mărețe pentru Cristos. De acea va trebui să încercăm să facem lucruri mici, lucruri normale, lucruri care pentru noi poate că nu au nici o importanță, știind că chiar aceste lucruri nesemnificative au o valoare imensă în ziua judecății finale.
Un mare patron al acestor fapte este sfânta Tereza de Lisieux, Mica floare. Ea i-a oferit lui Dumnezeu lucrurile obișnuite ale vieții de zi cu zi, însă ea a făcut aceste lucruri zi de zi, săptămână după săptămână, pe cât de bine a putut. La o primă vedere pare ușor de spus și făcut, însă destul de dificil de realizat. Însă fiecare persoană, indiferent de cât de ne-importantă se consideră, poate încerca să facă aceasta zi de zi, să își spună sieși, măcar azi să încerc să fac asta….și poate am să pot să o fac și în altă zi.
În cea de-a doua lectură de astăzi l-am auzit pe apostolul Paul spunând, am fost înmormântați împreună cu el prin Botez în moartea lui. După care a adăugat pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, la fel și noi să umblăm într-o viață nouă. Iar cuvintele pe care sfântul evanghelist Matei ni le prezintă în textul evangheliei de astăzi ne arată cum trebuie să umblăm…prin al iubi pe Cristos mai presus de orice, chiar și de propria noastră familie, luând crucea în imitarea lui și cu ajutorul său, respectând cuvântul ce ne duce la mântuire. Isus a dat aceste sfaturi apostolilor săi, însă ele au aceiași valoare și necesitate și în ziua de astăzi. De aceea suntem invitați acum, mai mult ca oricând să le punem în practică. Amin
