Is 55,10-11
Rom 8,18-23
Mt 13,1-23
Imaginați-vă ziua în care Isus a spus oamenilor parabola semănătorului. Poporul era obișnuit cu Isus învățând în parabole despre împărăția lui Dumnezeu, fiindcă Isus dădea cele mai multe învățături ale sale despre împărăție în parabole. Ei deja se comparau, în mod automat, cu caracterele din parabole și și se gândeau cu cine se asemănă ei. Cu toți știau că unele semințe mereu cad unde nu trebuie iar altele produc recoltă bună. Însă ce dorea de fapt Isus să spună prin această parabolă?
Isus planta semințe în acel moment în care vorbea despre împărăția lui Dumnezeu. Unii oameni au luat acest mesaj al său și l-au dus la inima lor și au produs mult rod. Alți nu au dus acest mesaj al său la inimă și nu au produs nici un rod, sau l-au dus pentru un timp însă mai apoi au renunțat la el și au produs rod puțin. Asta sa întâmplat până și cu discipoli lui. Oare nu l-a trădat Iuda pe Isus iar apoi și-a luat propria viață? Poate că ne-am așteptat la ceva mai bun de la o persoană care a fost învățată în mod personal de către Isus timp de trei ani și care a împărtășit compania lui Isus timp de trei ani. Nu toate semințele plantate de Isus au adus roade după cum ar fi trebuit să se întâmple și după cum cred că ne-am fi așteptat și noi. Tot la fel s-ar putea întâmpla și într-o familie. O familie anume îmi vine în minte în acest moment, familia Borromeo din nordul Italiei. Carlo, sau după cum îl numim noi Carol, adică sfântul Carol Boromeu, a devenit episcop, în timp ce fratele lui geamăn, Antonio, a devenit capul mafiei din nordul Italiei ajungând chiar să angajeze și asasini plătiți. De ce producem roade pentru împărăție iar alți nu produc nimic? Oare depinde de dacă luăm sau nu mesajul lui Isus în serios?
Care să fie însă acest rod? În scrisoarea către Galateni la capitolul 5 versetul 22, sfântul apostol Paul ne spune că roadele Duhului sunt iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea. Acestea sunt roadele Duhului pe care le-am învățat în momentul mirului nostru. Imaginați-vă cât de frumoasă ar fi lumea noastră dacă toți am produce aceste roade 100% mereu, iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea. Ar fi raiul pe pământ! Isus a avut un plan pentru lumea noastră, ca noi să formăm o societatea nouă în care aceste roade să fie practicate de toți, o societatea nouă, o societate în care se poate trăi extrem de frumos. Acea societatea nu a ajuns încă la existență fiindcă nici unul dintre noi nu produce acele roade 100% mereu.
Tot Isus e cel care ne dă și motivul de ce. Unii oameni permit celui rău să ia cuvântul din inima lor. Aceștia sunt oameni care primesc sămânța pe marginea drumului. Ei aud cuvântul lui Dumnezeu dar nu cred în promisiunile lui. Ei au auzit învățăturile lui Isus însă nu le iau în serios. Ei sunt acele persoane care uită sensul vieții, care trăiesc ca și cum Dumnezeu nu ar exista, oameni care uită că în această viață suntem doar simpli călători. În scrisoarea către Efeseni la capitolul 1 versetul 18 putem citi o rugăciune care sună cam așa, luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți care este speranța chemării sale, care este bogăția gloriei moștenirii sale între cei sfinți. Dacă noi uităm ce bogății ne-a rezervat Dumnezeu pentru noi, sau ce glorii bogate ne-a promis Dumnezeu, atunci nu avem cum să producem rod iar noi ne vom asemăna cu sămânța care a căzut pe marginea drumului. Am citit zilele acestea despre doi vecini care au avut la un moment dat o ceartă și care nu și-au vorbit timp de 30 de ani iar acum ei sunt îngropați doar la 30 de metri unul de altul în exact același cimitir. Acesta e un exemplu al uitării speranței la care ne-a chemat Dumnezeu și la gloria pe care el a promis-o sfinților săi. În prima sa scrisoare, apostolul Ioan a scris, Vedeți câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Și suntem. De aceea, lumea nu ne cunoaște pentru că nu l-a cunoscut nici pe el (1In 3,1). Dacă noi nu credem din toată inima noastră că suntem copii ai lui Dumnezeu încă din momentul botezului nostru atunci nu avem cum să nu aducem roadele iubirii, bucuriei, păcii, răbdării, bunăvoinței, bunătății, fidelității, blândeții, cumpătării. În America de sud există un obicei destul de des întâlnit și obișnuit ca vindecările să aibă loc în timpul sfintei Liturghii. Aici e o raritate, chiar inexistentă. Iar asta fiindcă nu credem în promisiunea lui Dumnezeu. Fiindcă suntem asemenea seminței care a căzut pe marginea drumului și care îi permit diavolului să îndepărteze cuvântul din inima noastră.
Al doilea grup care nu a produs roade 100% sunt cei care au cedat în momente de încercări sau chiar persecuții. Acești oameni sunt asemenea semințelor care au căzut în loc pietros, ei răsar imediat însă nu au rădăcină, motiv și pentru care renunță imediat în urmarea lui Isus, când lucrurile devin mai grele. Când cultura lumii este diferită de noua societate, Isus dorește să ne atragă atenția că lor le este frică să stea alături de Isus, motiv și pentru care nu produc rod deloc. Al treilea grup pe care l-a menționat Isus sunt cei care permit grijilor acestei lumi sau sclipirea bogățiilor lumești să sufoce mesajul din ei. Ei au uitat că mașina mortuară, funebră nu are atașată nici o remorcă cu bunurile pământești. Aceste persoane sunt asemenea semințelor care au căzut între spini iar spini au înăbușit mesajul lui Isus asupra grijilor acestei lumi și a bogățiilor ei.
Al patrulea grup pe care l-a menționat Isus sunt cei care au adus rod din mesajul său. Ei sunt cei care primesc sămânța în pământ fertil și roditor, și care acum au parte de o recoltă bogată, culeg care 100, care 60 care 30. Ei sunt cei care au permis ochilor minții lor să fie luminați astfel încât să poată vedea care este speranța lui Dumnezeu pentru ei, și care sunt acele moșteniri ale gloriei viitoare promise sfinților.
În încheiere să îl rugăm pe Dumnezeu Tatăl să ne lumineze ochii minți noastre ca să vedem care este speranța lui pentru noi, ca și noi să primim Cuvântul lui Dumnezeu într-un pământ bogat și fertil și să avem parte de o recoltă bogată, care de 100, care de 60, care de 30, o recoltă de iubire, bucure, pace, răbdare, bunăvoință, bunătate, fidelitate, blândețe, cumpătare. Amin
