Mt 10,34-11,1
Mesajul evangheliei de astăzi pare un pic contradictoriu. Într-o parte a scripturii, Cristos promite pacea, Pacea mea o las vouă, pacea mea o dau vouă. Însă în evanghelia de astăzi el ne spune, Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ! Nu am venit să aduc pace, ci sabie.
Când avem de-a face cu astfel de contradicții, va trebui întotdeauna să ținem cont de propriul exemplu al lui Isus și de contextul învățăturilor sale. Iar asta fiindcă inima învățăturilor sale mereu a fost iubirea, unitatea și pacea.
Ceea ce Domnul dorește să scoată în evidență e faptul că pacea lui Dumnezeu nu ar trebui să fie de acel tip care acceptă compromisurile celui rău sau tolerează nedreptatea sau fărădelegile. Un creștin trebuie să exemplifice această „pace” chiar și cu prețul opunerii și rănilor provocate de rude și prieteni (v.35).
Acest mesaj este ilustrat foarte bine și în istoria sfântului Thomas More. El a fost un laic devotat și un avocat sclipitor. Thomas a fost numit înalt cancelar al Angliei de către regele Henric al VIII-lea. Într-un moment crucial, Thomas a ales între prietenia și loialitatea față de rege sau credința și conștiința sa. Și a ales-o pe cea din urmă, opunându-se unirii ilegitime a regelui Henric cu Anne Boleyn, refuzând să îl recunoască ca cap suprem al Bisericii Angliei.
După ce a rezistat chiar și rugăminților familiei sale care le considera contrare voinței lui Dumnezeu, a fost decapitat în Turnul Londrei. Ultimele cuvinte rostite de el au fost, mor ca slujitor devotat al regelui, dar mai întâi a lui Dumnezeu.
Vor fi momente în viață, poate nu la fel de dramatice ca ale sfântului Thomas More, când și noi vom fi nevoiți să refuzăm compromisul cu cel rău și fărădelegile.
