Înţ 12,13.16-19
Rom 8,26-27
Mt 13,24-43 (13,24-30)
În evanghelia lui Matei la capitolul 22, versetul 39, Isus spune, Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dar dacă am schimba cuvântul iubire cu judecată și am reformula porunca spunând, Judecăți aproapele ca pe tine însuți. Care ar fi reacția voastră?
Iar asta fiindcă asta e exact ceea ce sa întâmplat în textul evangheliei de astăzi. Servitori au emis propria lor judecată spunând, Vrei să mergem ca să o smulgem?
Fără să ne dăm seama, zi de zi clasificăm oameni din jurul nostru în două categorii, grâul care sunt oameni bun și neghina sau buruiana care sunt oameni răi.
Un mare predicator avea o foarte frumoasă descriere a ceea ce este grâul și neghina. Pentru el oameni grâu sunt cei care privesc la noi cu respect care ne tratează ca persoane cu demnitate și valoare. Cu alte cuvinte, doar cei care au voință bună și pe care îi iubim. Cuvântul iubire presupune și valoarea imensă și costul mare al cuiva din inima noastră. Oameni buruiana sau neghină sunt cei care privesc la noi ca și cum nu am valora nimic și care sunt veșnic nemulțumiți de noi. Cu alte cuvinte doar cei care au voință rea sau vără pic de valoare. Iar a nu avea valoare înseamnă să nu contezi absolut deloc în ochii celuilalt. Dorim ca aceste persoane să plece din calea noastră fiindcă ne fac de rușine. Mulți creștini sunt cunoscuți pentru faptul că încalcă normele morale și religioase și legile doar pentru a putea evita rușinea.
Un alt motiv pentru care dorim ca aceste persoane neghine să plece din calea noastră e datorită mâniei noastre. Însă să nu uitați aceasta că mânia este cel mai devastator păcat al omului. Aceasta este singurul păcat pe care oricine este capabil să îl comită. Conform lui Billy Graham, Mânia este părintele crimei. E trăgaciul pistolului asasinului, care împrăștie otrava ucigașului și împinge pumnalul criminalului. Conform altei persoanei, Mânia naște alte opt tipuri de vicii. Toate calitățile rele și faptele rele provin din mânie. Dacă ai putea eradica mânia, toate calitățile rele vor muri și ele imediat. Cele opt vicii sunt, nedreptatea, nechibzuința, persecuția, gelozia, luarea în posesie a bunurilor altuia, crima, cuvintele dure și cruzimea.
Însă conform lui Aristotel, Oricine poate fi mânios, asta e ușor; însă a fi mânios pe persoana potrivită cu nivelul potrivit și la momentul potrivit și pentru scopul potrivit, în modul potrivit asta nu e în puterea oricui și nu e deloc ușor.
Și iarăși, conform lui Thomas Jefferson, Când ești nervos, numără până la zece înainte să vorbești, dacă ești foarte nervos numără până la o sută.
În continuare aș dori să vă ofer câteva sfaturi asupra modului în care să nu judecăm și cum să ne controlăm mânia.
În primul rând, fii răbdător. Cred că această răbdare e atât de necesară pentru viață precum e aerul și apa pe pământ. Adevărata răbdare nu face nici o excepție, e binevoitoare cu toți, e blândă cu toți, vorbește cu toți și îi slujește pe toți. Iartă injuriile, e generoasă în oferirea ajutorului blândă în corectarea fraternă fiindcă atunci când corectăm pe cineva va trebui să exersăm mai întâi răbdarea, blândețea dar mai ales să așteptăm timpul potrivit, să o facem într-un mod blând și simplificând toleranța. Răbdarea nu exclude deloc mânia.
În al doilea rând, să fii plin de compasiune. Putem învinge răul în lume prin caritate și compasiune. Sfântul Ioan Crisostomul ne-a sfătuit la un moment dat, Nu îți dorești să primești milostivire? Arată tu mai întâi milostivire față de aproapele. Putem arăta milostivirea și compasiunea prin iertare celor care ne-au greșit fiindcă Cristos ne-a învățat să iertăm, nu de șapte ori ci de șaptezeci de ori șapte. Cu alte cuvinte, va trebui să fie pentru totdeauna.
Conform lui George Kaitholil, noi ar trebui să iertăm și să uităm toate ofensele. Dacă nu uităm, atunci iertarea nu e completă și ofensele vor continua să clocotească în interiorul tău. Iartă din toată inima, o iertare formală nu e iertare deloc, nu elimină amărăciunea din interior. Una e să spui un lucru și alta e să gândești alt lucru.
În al treilea rând, nu elimina oameni neghină. Iar asta fiindcă dacă vom merge mai în profunzime, putem spune că câmpul este inima umană. În realitate, inima umană este complet bună și complet rea. Ea este semănată atât cu neghină cât și cu grâu în diferite proporții și este și teatrul unei lupte imense dintre Dumnezeu și Satan. Acești doi protagoniști încearcă în orice mod să asigure moștenirea noastră în împărățiile lor proprii.
În ceea ce privește celelalte inimi, cazul e complet diferit, unul la care nu avem deloc acces. Ceea ce putem e să evaluăm, fără îndoială, acțiunile aproapelui meu atunci când mă ajută, pot spune dacă a fost o faptă bună. Când mă sugrumă pot spune că asta a fost o faptă rea. Însă nu pot, sub nici o formă, să îmi exprim nici o opțiune a stării sale spirituale din acel moment în care el a săvârșit acele fapte. Poate ajută dintr-un motiv egoist sau sugrumarea mea este justificabilă. Acesta este motivul pentru care Isus a oprit smulgerea neghinei.
De asemenea pentru a elimina păcătoși, care sunt neghina, din societate e echivalent cu eliminarea nu doar a păcătoșilor actuali ci cu potențiali sfinți.
Pe de altă parte, nimic nu e complet pervertit. Până și cea mai neagră inimă nu e complet neagră. Dumnezeu dă până și celui din urmă răsadul oportunității de a crește și de a deveni un superb spic de grâu. Dumnezeu este atât de răbdător în ai aștepta să crească. Oare nu ar trebui să fim și noi? Răbdarea este o virtute atât de necesară în ziua de astăzi. Problema e că dorim rezultate imediate, soluții imediate la probleme. Poate că acesta e motivul pentru care avem cafea instant, lapte instant, noodle instant până și copii instanții.
Așa că întrebarea e, care sunt motivele noastre pentru care dorim ca aceste persoane neghine să fie dezrădăcinate din câmp? Putem noi face ceea ce Cristos ne-a poruncit nouă, ca discipoli ai săi, să fim răbdători și să avem compasiune față de cei pe care noi îi considerăm persoane neghine? Amin.
