Mt 12,38-42
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum cărturari și farisei îi cer lui Isus să facă un semn mare. Ei deja l-au văzut săvârșind numeroase vindecări și alte miracole, însă ei tot nu doreau să își pună încrederea în el. Inimile lor erau pline de mândrie și de orgoliu, e nu doreau să se supună autorității lui Isus. Nici o cantitate de dovadă nu ar fi fost de ajuns pentru ca ei să creadă. Isus le spune că cel mai mare semn este misterul său pascal. Și le-a spus, Fiul Omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pământului. El îi avertizează că dacă persistă în necredința lor, oameni din Ninive și regina din sud îi va condamna la judecata finală, fiindcă regina și niniviteni și-au convertit viețile pe baza a unor dovezi mult mai puține decât cele pe care le-au primit cărturarii și farisei.
Farisei și cărturari i-au cerut lui Isus un semn fiindcă ei doreau să fie siguri că el este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, ei mai doreau să îl șantajeze pe Isus. Doreau să vadă lucruri spectaculoase care să le satisfacă curiozitatea și caracterul lumesc. Ei nu puteau să îl accepte pe Isus așa cum era el, că el era Mesia, Domnul lor și Fiul celui preaînalt.
În cazul nostru, sunt momente în care și noi avem nevoie de un semn. De exemplu, cerem semne care să ne arată că Dumnezeu are grijă de noi, că suntem iubiți, că suntem mântuiți. Cerem semne pentru a ne asigura că Dumnezeu este cu adevărat milostiv și plin de îndurare față de noi.
Însă ceea ce va trebui noi să facem e să învățăm să vedem și să apreciem cu adevărat prezența lui Dumnezeu din viața noastră.
