1Rg 19,9a.11-13a
Rom 9,1-5
Mt 14,22-33
Doamne, salvează-mă!
Când Petru a început să umble pe apă împotriva unui vânt puternic imediat a și început să se înspăimânte, sau în terminologia noastră, i s-a făcut frică, frică de înec. Însă chiar și în frica lui, în lipsa lui de încredere, el tot s-a încrezut atât cât să poată striga Doamne, salvează-mă!
Iar asta fiindcă el știa că Isus poate și că îl va salva.
Petru, un om al mării, un pescar de meserie și obișnuit, nu a lăsat ca ego-ul lui, imaginea măreață de sine să stea în calea rugăminții de Doamne, salvează-mă!
Dar noi? Lăsăm noi imaginea noastră de sine, imaginea, ego-ul nostru, să ne stea în cale? Mergem noi alături de mulțime, ne temem noi că ne vom pierde imaginea în fața celorlalți prin faptul că vom fi diferiți, chiar dacă a fi diferit e recunoscut ca lucrul cel mai bun și cel mai corect de făcut și de a fi? Cu siguranță va fi mai puțin distractiv, mai puțin împlinit de sine însă tot va fi cel mai corect lucru de făcut? Bem noi pre mult, ne îmbrăcăm modest, folosim un limbaj de șanț, cheltuim prea mulți bani pe plăceri fiindcă asta e tot ceea ce pare că fac toți ceilalți? Ne temem să fim diferiți?
Sau avem noi curajul și încrederea în Dumnezeu că atunci când ne vom confrunta cu ceea ce lumea dorește ca noi să facem, vom rezista ademenirii lumii și vom striga asemenea lui Petru Doamne, salvează-mă!
Nu ține doar de lucrurile ce sunt la nivelul păcatului de moarte, ci de lucrurile mici în care fiecare păcat își are începutul.
Iată un exemplu,
Un prieten de-al unui preot se oferise să fie voluntar într-o misiune de două săptămâni într-o mică țară din sudul Americii. O misiune de a ajuta în hrănirea și îmbrăcarea unui grup de oameni și de construire a unei case dintr-o încăpere pentru ei. Acesta spusese că sărăcia era atât de drastică, mâinile și picioarele copiilor atât de mall nutrite încât vederea lor l-a făcut să se simtă rău atât de rău încât nu a reușit să își termine sarcina ce i se atribuise în acea dimineață. I se făcuse atât de rău încât s-a retras pentru o zi și s-a rugat pentru harul și puterea de a-și duce la împlinire munca pentru care a venit acolo. Ceea ce a văzut în timpul acelor săptămâni de voluntariat i-a schimbat modul de a gândi pentru toată viața în ceea ce privește alimentele pe care le folosește. Mâncarea pe care o consumă, și nu doar cea care o hrănește, ci mai ales mâncarea pe care o consumă în exces, în ciuda satisfacerii și împlinirii nevoilor lui, mai ales ronțăielile din timpul zilei.
Am putea noi privi la acea parte a vieții noastre? Cât de multă mâncare și băutură consumăm, care nu are nimic de-a face cu adevărata hrană, ci e doar o satisfacere a gustului și în cele mai multe cazuri, adaugă greutate nedorită asupra trupurilor noastre?
Însă toți fac aceasta…nu?
Doamne, salvează-ne de noi înșine, de complăcerea noastră în plăcerile acestei lumii!
Nu doar ceea ce se găsește în alimentele pe care le consumăm sunt cele care ne fac să cădem în ispitele acestei lumii. Priviți în jur….priviți la bani pe care îi cheltuim pe evenimente sportive, pe taxe de parcare, pe costul diverselor bilete, pe mâncarea și băutura pe care o consumăm în exces, în plus față de necesitatea corpului nostru, pe scurt, pe tot ceea ce e în plus. Atât de costisitoare încât suspinăm și ne văităm în privința ei, însă tot o consumăm. E ca și cum am merge timp de trei patru ore fără să mâncăm sau să bem ceva.
Priviți doar la ceea ce cheltuim la nivel național sau la jocurile de noroc, sau loteria statului sau cazinouri. Cheltuim 5/10 lei în speranța că vom câștiga 1 milion în schimb, negândindu-ne nici măcar pentru o clipă de unde provine acel milion…că vine de la multele persoane care nu ar fi trebuit niciodată să cheltuie vrun leu, da păi 10 zi de zi.
Doamne, salvează-ne de noi înșine!
Nu e de mirare că organizațiile caritabile întâmpină adevărate probleme financiare, nefiind capabile să își desfășoare activitățile – fiindcă există o lipsă de fonduri, fiindcă dăruirea e la pământ. Avem prea multe plăceri asupra cărora ne cheltuim venitul.
E prea ușor să faci parte din mulțime.
E prea ușor să urmezi chemarea lumii.
E prea dificil să fii diferit, să fii un discipol al lui Cristos, sau cel puțin așa credem!
Isus nu ne-a abandonat niciodată, tot ceea ce trebuie să facem e să îi cerem ajutorul și ne va fi acordat. Fiecare are nevoie să privească la viața proprie și la locurile ce trebuie schimbate,
Asemenea lui Petru, și noi trebuie să strigăm…. Doamne, salvează-mă! Amin
