Mt 20,1-16a
O întrebare sună cam așa: Ești invidios fiindcă eu sunt generos? Însă ce este generozitatea?
Generozitatea înseamnă că noi ne bucurăm de succesul și de norocul bun al celorlalți. Binecuvântările și harurile pe care ei le primesc revelează bunătatea lui Dumnezeu. Însă ce este invidia? Invidia este un tip de boală spirituală ce restricționează inima pentru ca ea să nu se bucure de binele din ceilalți, dar mai ales de a-l oferi lor. Persoana invidioasă se compară constant pe sine însuși cu ceilalți, preocupându-se mereu că cumva, undeva, cineva primește mai mult decât el.
Definiția de adineauri poate fi aplicată și la parabola din textul evangheliei de astăzi. Stăpânul generos se confruntă cu lucrători invidioși care îl acuză de faptul că e nedrept, că a făcut ca ultimi sosiți să fie egali cu primi sosiți care au dus greul zilei. Scopul acestei parabole este acela de a accentua adevărul că îl avem pe Dumnezeu care este plin de compasiune, milostiv și generos. Acțiunile sale merg dincolo de înțelegerea umană a dreptății și a corectitudinii. Dumnezeu ne dă binecuvântarea sa nu fiindcă o merităm ci fiindcă este un dar al său absolut gratuit.
Așa că întrebarea e, mergem noi dincolo de dreptate pentru a o împărtăși cu cei marginalizați, mai puțini norocoși și abandonați?
Îi mulțumim noi lui Dumnezeu pentru tot ceea suntem și avem sau ne simțim invidioși pe oameni care sunt mai înzestrați decât noi?
