Mc 6,17-29
Astăzi Biserica comemorează momentul final al sfântului Ioan Botezătorul. Din pântece el fusese ales să fie înainte-mergătorul lui Isus. El a fost cel prezis de profeți, noul Ilie care avea să pregătească calea misiunii pământești a lui Isus, ultima revelație a lui Dumnezeu în trup omenesc. El l-a precedat pe Isus în viață, în slujire, și după cum putem vedea în evanghelia lui Marcu, în moartea sa de pe mâinile celor pe care el îi invitase la pocăință și la a se întoarce pe calea împărăției lui Dumnezeu.
În martiriul său, Ioan Botezătorul a împărtășit victoria lui Cristos. Victorie? Unii ar putea crede că fiind decapitat de un conducător crud și hedonist și sadic asemenea lui Irod nu e o victorie deloc. Și totuși, după cum ne spune și sfântul apostol Paul în prima sa scrisoare către Corinteni, că Isus s-a folosit de cruce pentru a redefini victoria. Moartea sa a devenit o înfrângere a morții, pentru toți cei care au lăsat deoparte înțelepciunea lumii și au avut credință.
Ce lecție practică am putea noi învăța de la această redefinire, de la acest act incredibil ce definește înțelepciunea lumii, și care schimbă perspectivele celor care se luptă să îl cunoască pe Dumnezeu? Mai întâi, cu multă umilință va trebui să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dat credința necesară să înțelegem cum s-a exprimat iubirea sa prin jertfa Fiului său, prezisă de propria moarte a lui Ioan Botezătorul. Vedem astăzi în evenimentele ce ni se dezvăluie în Evanghelie că nu trebuie să așteptăm ca lumea să primească iubirea ce o oferim ca ucenici ai lui Cristos. Iar asta fiindcă știm că Isus l-a urmat cu ascultare pe Ioan în moartea sa de pe mâinile persecutorilor săi.
