Mc 6,17-29
Uneori stau și mă întreb, oare cum s-o fi simțit Isus în momentul în care doi dintre discipoli săi au venit și i-au dat tragica veste că verișorul lui, Ioan Botezătorul a murit? Cu siguranță s-a întristat și poate a și plâns, nimeni nu poate ști.
Despre relația dintre Ioan și Isus nu se pot spune prea multe, însă putem presupune unele dintre ele, precum faptul că se cunoșteau de mult timp, probabil că când erau mici 
și se jucau uneori împreună, ori au vorbit despre cum va fi viețile lor, despre faptul că misiunea pe care o avea fiecare nu avea cum să fie dusă la îndeplinire fără a-și pune viețile la bătaie.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost primul care a îndeplinit aceasta, a cărui viață a fost curmată pe butuc, prin tăierea capului. Iar pentru Isus a fost pe cruce.
De aceea, un lucru e clar, că și nouă ni se va trage o linie, o linie ce traversează diverse aspecte ale vieții noastre, mai ales în acel moment în care vom fi nevoiți să decidem între a sta deoparte și a înfrunta răul.
A sta de partea lui Dumnezeu înseamnă să te alegi cu unele cicatrici și răni. Însă prin aceste cicatrici și răni, Dumnezeu va putea continua să salveze lumea. Iar asta fiindcă prin rănile lui Cristos, am fost cu toți vindecați și mântuiți.
