Mt 23, 8-12
Papa Benedict al XVI-lea scrisese despre sfântul Augustin o civilizație rar a întâlnit un spirit atât de mare care a fost capabil să asimileze valorile creștine și să exalte bogăția ei intrinsecă, inventând ideii și forme destinate să hrănească generațiile viitoare.
Și totuși, când reflectăm asupra vieții și lucrărilor lui Augustin, vedem că ea nu e o poveste a unei ființe umane fără de păcat. În marea sa operă, propria sa autobiografie, Confesiuni, Augustin scrie cu o onestitate uimitoare despre tinerețea sa dusă în păcat, de ateismul său practic, de indulgența sa în desfrânare, de adoptarea ereziei.
Fulton Sheen a spus că există două căi de cunoaștere a lui Dumnezeu: cunoașterea lui prin inocență și a-l cunoaște ca păcătoși împăcați prin milostivirea sa. Augustin cu siguranță a ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu prin a doua cale.
Evanghelia de astăzi ne va vorbi despre nevoia umilinței de sine. Convertirea lui Augustin, asemenea oricărei convertiri, cu siguranță a venit prin umilință. Făcea parte din elita intelectuală. Asemenea multor academicieni de astăzi, și el a crezut că el știe mai bine decât vechea credință. Însă Augustin, a continuat să caute adevărul.
În Confesiunile sale, Augustin detaliază convertirea sa intelectuală de la erezia maniheismului, mai ales datorită predicii sfântului episcop de Milano, Ambroziu. A avut umilința de a asculta înțelepciunea sfinților. A avut umilința de a deschide sfânta Scriptură pentru a învăța de la cuvântul lui Dumnezeu.
Augustin scrisese la un moment dat, Ce dorește sufletul mai tare decât adevărul? Adevărul este cunoscut de iubire. Augustin a realizat că adevărata înțelepciune nu se găsește în filosofia timpurilor, și că fără iubirea lui Dumnezeu, intelectul rămâne în întuneric. Fără umilință și iubire, căutarea adevărului este în zadar.
