Lc 8,1-3
Femeia galileană îl urmează pe Isus
Am găsit pe internet un articol intitulat, Crezul femeii, scris de Rachel Conrad Wahlberg originar fiind dintr-o carte numită Isus și femeia eliberată și m-am gândit să împărtășesc cu voi unele dintre aceste crezuri asupra cărora să reflectăm, mai ales în ceea ce privește rolul femeii în evanghelizarea de astăzi:
Cred în Dumnezeu care a creat femeia și bărbatul după imaginea lui Dumnezeu. Care a creat lumea și a oferit ambele sexe pentru a se îngriji de pământ.
Cred în Isus, fiul lui Dumnezeu, ales de Dumnezeu. Născut din femeie, Maria. Care a ascultat de femeie și i-a plăcut ei și a rămas în casa lor. Care a discutat împărăția cu ea. Care a fort urmat și îngrijit de femeile discipol.
Cred în Isus care a discutat teologie cu o femeie la fântână și i-a destăinuit misiunea sa mesianică. Care a motivat-o să meargă și să răspândească această veste mare în cetate.
Cred în Isus care a primit ungerea din partea unei femeii în casa lui Simeon. Care i-a mustrat pe oaspeți care au respins-o. Cred în Isus care a spus că această femeie va fi amintită pentru totdeauna pentru ceea ce a făcut, că la slujit pe Isus.
Cred în Isus care a acționat cu curaj în respingerea taboo-lui sângelui societății antice prin vindecarea femeii cu hemoragie care îl atinsese.
Cred în Isus care a vorbit de Dumnezeu folosindu-se de o femeie ce căuta moneda pierdută, care mătura casa căutând-o…
Cred în Duhul Sfânt care plutea asupra apelor creației și asupra pământului.
Cred în Duhul Sfânt care rămâne în noi pentru a se ruga alături de noi….
Și eu cred în acest crez. Mai exact, s-a întâmplat la un moment dat, după cum menționase și un preot într-una din omiliile sale asupra acestui pasaj evanghelic, să privesc un grup de femei ce discutau rolul femeii în dezvoltarea socio-economică. Au fost niște discuții pline de viață, aprinse. Participanți au subliniat că bărbați nu trebuie să se simtă amenințați de femeii care ar putea excela în munca lor pe teren, ci ar trebui să le vadă ca partenere în dezvoltarea societății. Printre abilitățile și îndemânările cu care pot contribui femeile sunt și: 1. Firea lor naturală în ceea ce privește arta de a oferi, nu doar a copiilor ci și a serviciilor. 2. Dispoziția lor digitală fiindcă ele sunt amănunțite la detalii importante, ca totul să fie practic și estetic. În această privință nu trebuie să fim feminiști pentru a putea afirma potențialul și abilitățile femeilor. Tot ce trebuie să facem e să privim și să îl ascultăm pe Isus, la modul în care el a tratat femeile.
Cu toți știm că societatea iudaică era patriarhală sau o cultură dominantă de bărbați fiind totodată și societatea în care a trăit Isus. Un rabin din acele timpuri nu vorbea niciodată cu o femeie în public, nici măcar cu propria sa soție. Însă Isus, în textul evangheliei de astăzi vedem cum a permis femeilor să facă parte din grupul său misionar ce oferea serviciile de care avea nevoie pentru desfășurarea misiunii vieții sale adică aceea de a predica. În această muncă el este neobosit și o face încă și în mod regulat. O călugăriță spusese la un moment dat că, au părăsit familia lor și casa și au rămas cu el, ascultând, oferindu-și serviciile și resursele, urmându-l la crucea pe care a stat singur, în timp ce discipoli bărbați au fugit, și l-au privit murind. Relaționându-se cu femeile, Isus a rupt taboo-ul culturii timpului său care privea femeile ca fiind clasa a doua. El a redat femeii acea demnitate care este un drept al tuturor copiilor lui Dumnezeu. Un mare adevăr!
Așa că întrebarea cu care aș dori să închei este, Tratăm noi pe vreo cineva ca pe un obiect, un mijloc pentru scopurile noastre, pierzând totodată sensul a cine sunt ei pentru Cristos?
