Introducere
Care credeți că este această lume de la început despre care vom vorbi astăzi?
Astăzi vom vorbi despre acea perioadă de timp ce s-a scurs de la momentul în care Adam și Eva au fost alungați din grădina Eden, din cauza ne-ascultării lor, până la momentul în care Noe s-a urcat în Arcă pentru a fi salvat de potopul ce avea să curețe pământul de răutate.
De ce tocmai această temă?
Fiindcă această perioadă este o dovadă vie și clară a efectului provocat de intrarea păcatului în lume, din cauza unei ne-ascultării. Este și o bună reamintire a faptului că dacă nu ascultăm de Dumnezeu prin intermediul poruncilor sale, despre care am vorbit data trecută, riscăm să ajungem ca acești oameni, care l-au supărat atât de tare pe Dumnezeu încât Dumnezeu i-a pedepsit în cel mai dur mod posibil.
Cain și Abel
Cine erau Cain și Abel?
Ei erau primi doi fii ai lui Adam și a Evei. Unul era păstor iar unu era fermier după cum am spune noi astăzi. Unul reprezintă binele iar altul reprezintă răul.
Cu toți cunoașteți povestea jertfelor aduse de Cain și Abel lui Dumnezeu. Însă vă invit să privim mai îndeaproape la aceste jertfe.
Cain. – În cartea Genezei la capitolul 4 versetul 3 putem citi, Cain a adus Domnului jertfă din roadele pământului. Cu alte cuvinte Cain a adus Domnului o jertfă din roadele pământului, însă nu din cele mai bune, fiindcă pe acelea le-a păstrat pentru el însuși. Cain nu l-a pus pe Dumnezeu pe primul loc, ci propria sa persoană, se iubea mai mult pe sine decât pe Dumnezeu. Adică se făcea vinovat de păcatul egoismului.
Abel – La versetul următor, 4, din același capitol 4 al cărții Genezei putem citit că Abel a oferit și el din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor. Cu alte cuvinte, Abel a oferit tot ceea ce a avut mai bun lui Dumnezeu fiindcă Abel l-a pus pe Dumnezeu mai presus de propria sa persoană. Abel îl iubea pe Dumnezeu mai presus decât pe sine.
Povestea continuă apoi să ne spună că Dumnezeu a privit spre jertfa lui Abel însă nu și la a lui Cain. Ce credeți că a început să simtă Cain în acel moment?
Gelozie. Cain a devenit gelos pentru faptul că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel, însă Dumnezeu l-a încurajat pe Cain spunându-i, păcatul stă cuibărit la ușă. El caută să te domine, dar tu trebuie să-l stăpânești (Gen 4,7).
Însă gelozia, este un lucru foarte puternic, iar din cauza ei Cain a recurs apoi la un gest pe care noi îl numim, fratricid, adică și-a ucis propriul frate.
Însă Dumnezeu, care știe totul și vede totul, și care este și va fi mereu nespus de milostiv, i-a oferit o șansă lui Cain de a se căi, în acel moment în care l-a întrebat, Unde este Fratele tău Abel?
O primă concluzie pe care vă invit să o trageți voi! Păreri?
Odată ce păcatul a intrat în lume, el se cuibărește la ușa inimii noastre pentru a ne influența, pentru a ne ispiti și pentru a cădea în el, după cum s-a întâmplat cu Cain. Ține de noi dacă îi deschidem ușa sau nu. Însă să nu uităm că odată ce i-am deschis ușa noi pierdem controlul asupra vieții noastre, control care va fi deținut de păcat. Iar când păcatul ne controlează viața, ei bine, puteți vedea ce a făcut cu viața lui Cain. Însă asta nu e tot:
Descendența rea a lui Cain și descendența buna a lui Set
Ce sa întâmplat după?
Dumnezeu l-a alungat pe Cain și l-a blestemat pentru toată viața, pe el și toată linia lui genealogică. Din cauza faptului că Cain a deschis ușa inimii sale păcatului, acesta a obținut controlul nu doar asupra vieții lui ci și a tuturor descendenților lui. Acești descendenți ai lui Cain, căutau ca și străbunul lor, nu gloria lui Dumnezeu ci gloria propriilor lor persoane. Aceștia au fondat un oraș care a fost numit după primul fiu al lui Cain, Enoh. Biblia ne spune că mulți din linia lui Cain au acționat cu multă violență, desfrânare și mândrie.
Dar cine este Set?
După ce Cain l-a omorât pe Abel, Dumnezeu i-a dat lui Adam și Evei un al fiu, căruia i-au pus numele de Set. Acesta, asemenea lui Abel, era bun și căuta numai gloria lui Dumnezeu. Și putem citi în sfânta Scriptură că Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului (Gen 4, 26). Și tot din sfânta Scriptură aflăm că multe persoane din această descendență a lui Set au avut o relație apropriată cu Dumnezeu.
Fii lui Dumnezeu și fiicele omului (Gen 6,1-4)
În capitolul următor, avem ocazia să aflăm ce s-a mai întâmplat în acea perioadă de timp, adică de uniunea dintre fii lui Dumnezeu cu fiicele omului, după cum sunt numiți în cartea Genezei.
Cine sunt fii lui Dumnezeu și cine sunt fiicele omului?
Termenul de Fii lui Dumnezeu face referință la acea descendența bună a lui Set, adică era familia lui Set. Însă fiicele omului, face referință la toți descendenți lui Cain, descendenți care din cauza răutății inimii lor datorate păcatului, au început să săvârșească niște fapte și mai abominabile precum, practica poligamiei, adică au început să își ia mai multe soții.
La versetul următor aflăm un alt lucru interesant, găsim termenul de uriași sau nefilim și cel de oameni renumiți. Cine sunt aceștia și ce e cu ei?
Cuvântul nefilim, în traducere liberă ar însemna cei căzuți și desemna o parte din populația preisraelită a Palestinei. Conform textului, aceștia erau oameni de o statură impresionantă.
Oameni renumiți – expresia face referință la oameni lui Shem, care tradus înseamnă nume.
De ce am menționat acești doi termeni aparent neimportanți?
Fiindcă acești oameni uriași nu doreau nimic altceva decât să își facă un renume propriu, motiv și pentru care au început o cultură a răului impresionant de mare și puternică.
Știați că…
Acesta este momentul în care Dumnezeu a stabilit vârsta pe care o poate trăi omul pe pământ, la cea de 120 de ani. Până atunci ei atingeau vârste de peste 900 de ani.
Potopul
Prima întrebare care sigur apare când auzim e acest potop sigur este De ce?
În cartea Genezei la capitolul 6 putem citi, Domnul a văzut că răutatea omului pe pământ era mare și că toate gândurile plănuite de inima lui erau rele tot timpul. Domnului i-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ şi s-a mâhnit în inima lui (Gen 6,5-6).
Adică lui Dumnezeu a început să îi pară rău că a făcut omul din cauza răutății și vicleniei care s-a răspândit pe tot pământul. Așa că a decis ceea ce era de așteptat, a plănuit să șteargă de pe fața pământului ființa umană printr-un potop.
Un gest aparent natural dacă stăm să ne gândim nu? Cu cine mai seamănă?
Cu noi toți, și noi avem tendința uneori să înlăturăm ceea ce am făcut bun când cineva ne rănește, sau comentează sau își bate joc de noi sau de munca noastră, asemenea lui Dumnezeu care nu este incapabil de a simți durerea, amărăciunea și regretul. Însă va trebui să facem ceea ce a făcut Dumnezeu într-un final…care îl vom afla în minutele care urmează.
Dar oare chiar tot pământul era complet rău?
Nu! A existat un om care a aflat har în ochii lui Dumnezeu. Acesta este Noe. Pe care Dumnezeu l-a și rugat să construiască o arcă atât pentru el și familia sa cât și pentru perechi din toate speciile de animale și păsări de pe suprafața pământului, adică câte două perechi din speciile așa zise necurate și câte șapte perechi din speciile așa zise curate, specii care mai apoi se și foloseau pentru jertfe și arderi de tot.
Ce e această arcă și ce simbolizează ea?
Arca nu era nimic altceva decât o barcă de mărimi impresionante, ea măsura, 183 de metri lungime, 30 de metri lățime și 9 metri în înălțime. Această arcă mai este și un simbolism al Bisericii peregrină pe acest pământ.
Când totul a fost gata a venit potopul care a curățat și măturat totul. Potopul a durat circa 40 de zile și 40 de nopți. De ce tocmai 40?
Fiindcă numărul 40 este un număr ce simbolizează perioada de testare, de încercare și de căință. Și îl putem găsi peste tot în Biblie, de exemplu, ispitirea lui Isus în deșert, care a durat 40 de zile. Cele 40 de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, ca pregătire pentru înmânarea tablelor legii, cu cele 10 porunci ale lui Dumnezeu și multe, multe altele. De asemenea potop este și un simbolism al Botezului.
Alianța cu Noe
După terminarea celor 40 de zile și 40 de nopți de ploaie, au urmat alte 40 de zile și 40 de nopți în care toată suprafața pământului a fost plină de ape. La încheierea acestor zile Noe a trimis mai mulți porumbei pentru a verifica dacă apele s-au retras. Unul dintre ei s-a întors cu o ramură de măslin care este un simbol al păcii.
Arca lui Noe s-a oprit într-un final în munții Ararat din Turcia de astăzi.
Care credeți că a fost reacția lui Dumnezeu acum când tot planul său a fost deja împlinit?
Lui Dumnezeu i-a părut rău de ceea ce făcuse așa că a încheiat o alianță cu Noe, cu familia sa și prin ei cu întreaga omenire. Pentru a întări această alianță Noe a oferit jertfe lui Dumnezeu.
În ce a constat mai exact această alianță și care îi este semnul prin care ne dăm seama că acea promisiune încă e valabilă?
Această promisiune a constat în promisiunea lui Dumnezeu de a nu mai blestema niciodată pământul din cauza răutății omului. Iar ca semn al acestei alianțe și promisiuni a sale, a pus pe cer un curcubeu.
Ce s-a întâmplat după potop?
După încheierea potopului Noe și familia sa au început o nouă creație. După cum începuse și Adam și Eva nu cu mult timp înaintea lor.
Acum apare o dilemă: Dacă potopul a măturat și curățat tot, oare a dispărut și păcatul?
Clar nu! Potopul nu a șters definitiv și păcatul. Iar ca exemplu stă ceea ce s-a petrecut apoi cu unul din fii lui Noe pe nume Ham, care a văzut goliciunea tatălui său, pe când acesta băuse prea mult, iar apoi s-a dus și a povestit fraților lui care au venit cu spatele și l-au acoperit fără să privească. Ca pedeapsă pentru fapta sa Noe l-a blestemat pe Canaan, fiul lui Ham.
Cu aceiași ocazie, Noe l-a binecuvântat pe primul său născut, pe Sem. De ce oare și ce repercusiuni a avut?
Primul născut, începând de atunci cel puțin, poartă cu sine autoritatea familiei. Iar prin traducerea cuvântului Sem care înseamnă nume, acest prim născut purta cu sine și bunătatea numelui familiei. Iar la poporul evreu și nu numai, după acel moment, s-a menținut această trecere a autorității și grijii familiei de la Tată la primul născut. Sfânta Scriptură este plină cu astfel de exemple.
Turnul Babel
Ce este acest Turn Babel?
E exact ce spune și numele, adică un turn înalt, care ar fi trebuit să ajungă la cer, însă Dumnezeu a oprit lucrările prin a încurca limbile oamenilor ca aceștia să nu se mai poată înțelege. Mai exact:
După ce Noe și-a blestemat unul din fii iar pe celălalt la binecuvântat, aceștia au marcat începuturile a alte două descendențe. Prima e cea a lui Ham, care cuprindea toți opresori și dușmani lui Israel. Iar a doua e cea a lui Sem care avea să devină într-un final poporul lui Dumnezeu, totul datorită binecuvântării lui Noe.
Însă ne vom axa pe descendența lui Ham, fiindcă ea e cea care s-a apucat de construit acest turn înalt. Ce s-a întâmplat?
Descendenți lui Ham au dorit ca și ei să își facă un nume al lor propriu, și au încercat prin construirea unui turn înalt. Sau altfel spus a unui zigurat, care era o piramidă mesopotamiană ce imita forma unui munte.
Care a fost greșeala lor?
Greșeala sau păcatul a constat în faptul că au crezut că vor ajunge la ceruri fără ajutorul lui Dumnezeu. Ei s-au făcut vinovați în primul rând de păcatul mândriei. Ei se glorificau pe ei înșiși în loc să de-a glorie numai lui Dumnezeu cel care a făcut totul și care are grijă de toate, inclusiv de ei.
Care a fost reacția lui Dumnezeu?
Ca răspuns pentru mândria lor Dumnezeu și-a trimis mesageri ca să le încurce limbile. De aici și cuvântul Babel. Adică locul unde Dumnezeu a încurcat limbile.
În concluzie, diversitatea limbilor și a națiunilor are scopul de a limita mândria omului.
Cu ce trebuie să rămânem noi pe lângă toate aceste lucruri interesante?
Că păcatul a fost există și va exista indiferent de ce se va întâmpla. Că trebuie să luptăm cu el necontenit și să nu îl lăsăm să intre în viața noastră. Să ținem ușa inimii închisă pentru păcat. Și dacă cumva a intrat, să facem ceea ce am dobândit de la Isus Cristos, adică să ne căim de păcat pentru a putea da din nou glorie lui Dumnezeu asemenea lui Abel, Set, Noe, Sam și mulți alți după ei.
Mulțumesc pentru atenție și răbdare!
O seară frumoasă tuturor!
