Mt 12,46-50
Astăzi celebrăm sărbătoarea prezentării preasfintei Fecioare Maria la templul din Ierusalim, zi în care se aniversează și sfințirea Bisericii Sfânta Maria cea Nouă, biserică ce a fost construită lângă templul din Ierusalim. Totodată, această sărbătoare este una comună cu frați noștri orientali, zi în care celebrăm dăruirea completă, pe care sfânta fecioară Maria a făcut-o Domnului încă din copilăria ei.
Sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea a scris cum Biserica încă de la început și-a modelat propria călătorie după cea a mamei lui Dumnezeu. Și spunea Datorită ei, ca mamă și model, Biserica trebuie să privească pentru a putea înțelege în totalitatea ei semnificația propriei misiuni.
Ce ne învață oare acest eveniment sacru pe care îl comemorăm astăzi despre misiunea Bisericii dar mai ales despre misiunea noastră?
Ne învață faptul că cu toate că ea a aparținut în întregime lui Dumnezeu încă de la neprihănita ei zămislire, părinți Bisericii vorbesc despre modul în care Maria însăși a dorit să fie dusă la Templu pentru a putea fi prezentată lui Dumnezeu într-o formă solemnă și publică pentru a dovedi și demonstra faptul că tot ceea ce făcea ea aparținea de fapt lui Dumnezeu.
Acest fapt revelează cu siguranță o dimensiune importantă a creștinismului. Că nu e destul pentru noi doar faptul că aparținem lui Dumnezeu în mod particular. Ci noi dăm dovadă de faptul că aparținem lui Dumnezeu și într-un mod public și formal. Sistemul sacramental reflectă și el acest principiu. Creștini arată și dau dovadă că aparțin lui Dumnezeu săptămână de săptămână, iar unii dintre noi, zi de zi, prin adunările în jurul altarului pentru celebrarea sfintei Euharistii. În acel loc și moment noi ne prezentăm pe noi înșine lui Dumnezeu, primind totodată și hrana euharistică. Însă această dedicare a noastră lui Dumnezeu nu se încheie aici. Noi primim Euharistia pentru ca să putem merge în lume pentru a construi împărăția lui Dumnezeu.
În textul evangheliei de la această sărbătoare, am văzut cum Isus afirmă și susține apartenența sa la propria sa familie spirituală, Biserica, care necesită mai mult decât o simplă legătură biologică, Oricine face voința Tatălui meu care este în ceruri este fratele meu, sora și mama mea.
Această dedicare a noastră proprie Domnului, poate fi observată cel mai bine în acel moment în care noi ne angajăm tot mai mult în lucrările pe care Dumnezeu le dorește și le așteaptă de la noi. Și un lucru e clar, că fără aceste lucrări, credința este moartă după cum spunea și sfântul apostol Iacob.
E bine și important să ne dedicăm pe noi înșine lui Dumnezeu prin rugăciune și sacramente. Diminețile sunt o ocazie perfectă în care noi ne putem dedica pe noi înșine lui Dumnezeu prin rugăciune și munca noastră de zi cu zi, dar mai ales în acele zile în care nu avem cum să ajungem la sfânta Liturghie. Însă până și aceste hotărâri ale noastre de dimineață vorbesc despre lucrările noastre, O Isus, prin inima neprihănită a Mariei, îți ofer rugăciunile mele, munca, bucuriile și suferințele mele din această zi în unire cu sfânta Jertfă a Liturghiei din lumea întreagă.
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a spus la un moment dat că practica rugăciunii oferită de dimineață este de o importanță fundamentală în viața fiecărui credincios în parte. Este o reamintire zilnică a faptului că trebuie să facem din întreaga zi, din întreaga viață o jertfă vie, sfântă și acceptă de Dumnezeu (Rom 12,1).
În încheiere vă invit ca și noi să facem zi de zi o rugăciune de oferire care să ne ajute ca, asemenea preasfintei Fecioare Maria, și noi să rămânem uniți cu Dumnezeu în toate gândurile, intențiile, afecțiunile, dorințele, cuvintele și faptele noastre. Amin
