Ez 34,11-12.15-17
1Cor 15,20-26.28
Mt 25,31-46
Un minunat ideal creștin pe care e bine să îl avem în fața ochilor noștri e faptul că Isus este prezent în aproapele meu. Isus este în persoana de lângă mine, în persoana din fața mea, în persoana cu care trăiesc și lucrez. O persoană din istoria recentă care a trăit aceasta este sfânta Maică Tereza de Calculat. Pe când ea se afla în spital în 1983, aceasta făcea parte din meditația ei zilnică, pe care o și putem citi ca meditație pentru textul evangheliei de astăzi în care Isus ne-a spus destul de clar că tot ceea ce le facem celor din jurul nostru îi facem de fapt lui:
Isus este cel înfometat ce trebuie hrănit. Isus este cel însetat ce trebuie săturat. Isus este cel gol ce trebuie îmbrăcat. Isus este cel fără casă ce trebuie adăpostit. Isus este cel bolnav ce trebuie vindecat. Isus este cel singuratic ce trebuie iubit. Isus este cel nedorit ce trebuie dorit. Isus este leprosul ale cărui răni trebuie curățate. Isus este cerșetorul căruia trebuie să îi dăm un zâmbet. Isus este bețivul ce trebuie ascultat. Isus este cel bolnav mintal ce trebuie protejat. Isus este cel mic ce trebuie îmbrățișat. Isus este cel orb ce trebuie ghidat. Isus este cel naiv în locul căruia trebuie să vorbești. Isus este cel șchiop alături de care trebuie să mergi. Isus este dependentul de droguri cu care trebuie să te împrietenești. Isus este prostituata care trebuie ferită de pericol și cu care să te împrietenești. Isus este prizonierul care trebuie vizitat. Isus este cel bolnav care trebuie slujit.
Când sfânta Maică Tereza de Calcutta a acceptat premiul nobil pentru pace în Oslo în anul 1979, o parte din discursul ei de acceptare suna cam așa:
Nu e de ajuns ca noi să spunem, Îl iubesc pe Dumnezeu dar nu îmi iubesc aproapele. Sfântul Ioan a spus că ești un mincinos dacă spui că îl iubești pe Dumnezeu și nu îl iubești pe cel de lângă tine (1In 4,20). Cum îl poți iubi pe Dumnezeu care nu îl vezi, dacă nu îl iubești pe aproapele tău pe care îl vezi, îl atingi, cu care trăiești? Asta e ceea ce noi trebuie să realizăm neapărat că iubirea, ca să fie adevărată, trebuie să doară.
Cum putem iubi astfel? De unde vom lua puterea de a-l iubi pe Isus în alți în acest mod după cum ni s-a cerut și în evanghelia de astăzi? Într-o scrisoare adresată poporului Albanez, pe 28 aprilie 1997 Maica Tereza a oferit și cheia de a fi capabil să îl vezi pe Isus în ceilalți. Cheia de a-i iubi pe ceilalți e rugăciunea. Și scria:
Pentru a fi capabili să ne iubim unul pe altul, va trebui să ne rugăm mult, pentru că rugăciunea dă o inimă curată iar o inimă curată îl poate vedea pe Dumnezeu în aproapele nostru. Dacă acum nu avem deloc pace, se datorează faptului că am uitat cum să îl vedem pe Dumnezeu în cel de lângă noi. Dacă fiecare persoană l-ar vedea pe Dumnezeu în aproapele lui, credeți că am mai avea nevoie de arme și bombe?
Poate că nu ne vom aminti de fiecare dată când vorbim cu cineva că Isus este în această persoană. În parabola din evanghelia de astăzi, poporul nu a fost conștient de prezența lui Dumnezeu în cei din jurul lor. Acesta e motivul pentru care în parabolă atât cei de la stânga cât și cei de la dreapta Fiului Omului au întrebat, Doamne când te-am văzut noi, înfometat sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în închisoare? Fiindcă nici noi nu gândim mereu asemenea Maici Tereza ne dăm seama cât de mare dreptate a avut când a zis că Dacă acum nu avem deloc pace, se datorează faptului că am uitat cum să îl vedem pe Dumnezeu în cel de lângă noi. Dacă fiecare persoană l-ar vedea pe Dumnezeu în aproapele lui, credeți că am mai avea nevoie de arme și bombe?
Gândind în acest mod înseamnă că noi gândim într-un mod nou, îmbrăcându-ne cu o minte nouă, lăsându-ne creierul să fie spălat cu evanghelia lui Isus. După cum spunea și Maica Tereza, că doar prin rugăciune noi vom primi harul de a-i vedea pe ceilalți cu această nouă minte a lui Isus.
Când ne vom pune această minte nouă, mintea lui Isus, atunci împărăția sa va și veni în lumea noastră. Atunci Isus va fi Regele lumii noastre. Amin.
