Is 63,16b-17.19b; 64,2b-7
1Cor 1,3-9
Mc 13,33-37
Marcăm trecerea timpului prin celebrarea diverselor ocazii speciale, precum zilele de naștere și aniversările. Unele zile sunt mai speciale pentru noi decât alte zile. Zilele de căsătorie sunt zile speciale după cum sunt speciale și aniversările de nuntă. Pe de altă parte toate aceste zile speciale sunt la fel de ca oricare altă zi fiindcă soarele răsare și apune în același mod și toți ceilalți merg la muncă în mod normal, însă pentru fericitul cuplu acea zi este o zi specială, o zi ce trebuie celebrată, o zi pentru care trebuie să fie recunoscători și mulțumiți.
Astăzi este o zi speciale, și nu doar o zi, ci începutul unui timp special, al Adventului. În timpul adventului noi trebuie să ne concentrăm atenția pe așteptare, pe așteptarea celei de-a doua veniri a lui Isus, iar în timpul săptămânii dinaintea Crăciunului așteptarea noastră se schimbă într-o așteptare pentru celebrarea nașterii lui Isus. Ori de câte ori așteptăm o facem fiindcă așteptăm să se întâmple ceva, așteptăm un autobuz, un tren fiindcă trebuie să ajungă. Când așteptăm un autobuz sau un tren nu avem cum să îl vedem venind însă sperăm că va veni. În timpul adventului noi așteptăm a doua venire a lui Isus fiindcă ea va duce întreg plan al lui Dumnezeu pentru lume la împlinire. Când așteptăm plini de speranță a doua venire a lui Isus noi știm că el este cu noi în atât de multe moduri, dar mai ales prins sacramente. De aceea în timpul adventului noi suntem conștienți de faptul că Dumnezeu este prezent cu noi în timp ce așteptăm împlinirea planului lui Dumnezeu.
Cuvintele lui Isus din evanghelia de astăzi exprimă starea acestei prime părți a timpului adventului, Aveți grijă! Vegheați, pentru că nu știți când va fi timpul! (Mc 13,33).
În prima lectură de astăzi am văzut cum evrei și-au exprimat speranța în Dumnezeu chiar și atunci când treceau și aveau parte de un timp destul de dificil, iar în acel text am avut parte și de câteva sclipiri ale acelei speranțe adică, Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi,… O, dacă ai despica cerurile și ai coborî! Munții s-ar topi înaintea ta (Is 64,17.19).
În cea de-a doua lectură, apostolul Paul reamintește tuturor ascultătorilor lui de multele daruri pe care le-au primit de la Dumnezeu, daruri care îi și vor ajuta și susține până la cea de-a doua venire a lui Isus, și spunea, să nu duceți lipsă de niciun har în timp ce așteptați revelarea Domnului nostru Isus Cristos (1Cor 1,7).
Pentru toți cei care simt sau găsesc acest timp ca fiind unul dificil dintr-un anume motiv sau altul, mesajul adventului este acesta Așteptați-l pe Dumnezeu cu speranță răbdătoare. Dumnezeu nu ne-a abandonat. Dumnezeu este cu noi cu toate că uneori lipsa noastră de credință ne împiedică să îl mai vedem. Amintiți-vă de Isus ce a stat în pântecul Mariei timp de nouă luni; Maria nu îl putea vedea pe Isus însă ea știa că Cuvântul s-a făcut trup și aștepta în speranță nașterea sa. Așteptați într-o speranță răbdătoare ca Dumnezeu să ducă la împlinire planul său în propriul său mod și nu în al nostru. Amintiți-vă de evrei din prima lectură de astăzi care îl așteptau pe Dumnezeu într-o speranță răbdătoare, Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi,… O, dacă ai despica cerurile și ai coborî! Munții s-ar topi înaintea ta (Is 64,17.19).
Amintiți-vă de Isus din evanghelia noastră de astăzi care ne-a sfătuit să nu renunțăm niciodată la așteptare, Aveți grijă! Vegheați, pentru că nu știți când va fi timpul! (Mc 13,33).
Amintiți-vă de apostolul Paul, să nu duceți lipsă de niciun har în timp ce așteptați revelarea Domnului nostru Isus Cristos (1Cor 1,7).
Dacă aceste timpuri sau momente le găsiți ca fiind destul de grele, atunci amintiți-vă de mesajul Adventului. Așteptați-l pe Dumnezeu în speranță răbdătoare. Amin
