Cateheză biblică – Sfânta Scriptură

Introducere

Astăzi vom adopta o temă mai generalistă, despre Sfânta Scriptură, sau altfel spus Biblia. Și vom vorbi despre ce înseamnă acești doi termeni, cine a scris-o, ce cuprinde și multe alte subiecte interesante. Urmând ca în următoarele două întâlniri să vorbim mai în detaliu despre cele două părți principale ale ei.

1. Termeni Scriptură și Biblie

Ce înseamnă scriptură?

Cuvântul provine de la cuvântul latinesc scriptura care tradus înseamnă scriere. Acest termen subliniază și scoate în evidență marea diversitate de autori, genuri literare, și momente din istorie.

Ce înseamnă biblia?

Cuvântul provine de la cuvântul grecesc ta biblia care tradus înseamnă cărțile. Termenul biblie scoate în evidență unitatea sfintelor scripturi și subliniază faptul că Dumnezeu este autorul ultim al ei.

• Autorul sfintei Scripturi

Autorul principal: Dumnezeu

Autorul secundar: scriitori umani

Cel mai bun mod prin care putem înțelege această relație este un instrument, pixul sau stiloul.

De reținut!

Scripturile sunt atât divine cât și umane. Ceea ce e valabil și adevărat și cu Cristos.

• Inspirația

Ce este inspirația?

Dumnezeu a folosit sau „inspirat” gânduri, ideii, limbi, stil, voință, energie, lucrări, emoții, sentimente, etc… în autori umani pentru a scrie ceea ce el dorea el ca ei să scrie și nimic altceva.

Apostolul Paul în a doua scrisoare către Timotei ne spune că Toată scriptura este inspirată de Dumnezeu (2Tim 3,16). Cuvântul folosit aici tradus literalmente înseamnă suflarea lui Dumnezeu. Adică Duhul Sfânt e cel care a inspirat autori să înregistreze, fără eroare, adevărurile necesare pentru Mântuire. De aceea inspirație nu e bun divin dar nici un simplu sigiliu sau ștampilă de aprobare.

• Inerența

Ce este inerența?

Inerența biblică face referință la faptul că fiind inspirată de Dumnezeu ea nu poate conține nici o eroare sau greșeală.

Scriptura este inerentă în sensul că ea învață mereu doar adevărul și niciodată falsitatea. Noi știm că biblia este adevărată din moment ce ea vine de la Dumnezeu care nu poate să ne înșele și nici să fie înșelat.

Papa Pius al XII-lea spusese despre analogie, că după cum cuvântul lui Dumnezeu a devenit asemenea nouă în toate în afară de păcat tot la fel cuvintele lui Dumnezeu au devenit asemenea vorbirii noastre în toate modurile în afară de greșeală.

Cu toate că scripturile sunt în totalitate adevărate asta nu înseamnă că ele sunt și ușor de înțeles.

• Unii o pot interpreta într-un mod greșit sau nu pot înțelege la ceea ce se referă.
• Dar mai ales, scripturile nu sunt o narare științifică a lucrurilor.

• Biblia e Literatură Sacră

De ce sacră?

Fiindcă Dumnezeu e cel care a scris-o din moment ce Dumnezeu este autorul principal.

De ce literatură?

Fiindcă ea folosește limbajul uman și forme și genuri literare. Iar pentru a înțelege semnificațiile scripturilor va trebui să înțelegem mai întâi aceste forme literare.

De exemplu: Scrieri legale, narațiune istorică, mit istoric care e un limbaj simbolic, profețiile, apocaliptic, biografie antică, dialog, scrisoare, înțelepciune, cântec sau poezie, dramatic.

Atenție!

Literatura antică nu a fost scrisă în același mod precum literatura modernă, de exemplu, nuvelele, sau textele istorice.

Pe lângă toate acestea va trebui să ținem cont și de intenția autorului, adică va trebui să ținem cont de timpul autorului, cultura, formele literare de atunci dar mai ales modul de gândire de atunci dacă dorim să descoperim ceea ce intenționa autorul.

• Activitate

În grupuri de câte două persoane, parcurgeți aceste pasage biblice de mai jos pentru a vă da seama care gen sau formă literară a fost folosită. Scrieți-vă răspunsul și numele pe spatele hârtiei:

• Canonul Sfintei Scripturi

Ce este canonul?

Canonul în limba greacă era folosit pentru regulă. Cărțile așezate în canon erau alese fiindcă ele se potriveau regulii sau măsurii credinței.

Cu alte cuvinte, Canonul Sfintei Scripturi e lista oficială de cărți inspirate ce formează Biblia.

Din câte cărți este format canonul sfintei Scripturi?

Din 73 de cărți, adică:

• 46 de cărți ale Vechiului Testament
• 27 de cărți ale Noului Testament

Cum și-au dat seama care cărți sunt inspirate și care nu?

În Biserica primară au existat unele dezbateri prin care au determinat care cărți sunt inspirate și care nu. Această dezbatere a avut loc la Conciliul de la Cartagina din 397 și aprobat de sfântul papă Siricius.

Pentru a determina canonul sfintei Scripturi s-a folosit o regulă triplă, adică. O carte ca să fie inspirată și introdusă trebuia să fie Ortodoxă, apostolică și universală.

Acest canon al sfintei Scripturi, pe care îl avem noi este diferit de cel protestant, care susține și conține numai 39 de cărți ale Vechiului Testament.

Cărțile Deuterocanonice – sunt acele cărți ale bibliei scrise în limba greacă, cărți pe care frați noștri protestanți nu le acceptă, adică:

• Cartea lui Tobit, Iudita, anumite părți din Estera, cartea Înțelepciunii, Qohelet, Baruch, anumite părți din Daniel, 1 și 2 Macabei.
• Aceste cărți au fost scrie în limba greacă spre diferență de restul Vechiului Testament care a fot scris în limba ebraică.
• Cine le-a scos din canonul lor? Martin Luther. De ce? Fiindcă ele erau contrare ideii sale de credință, mai ales despre purgator.

Ce sunt apocrifele?

Sunt cărți care au fost respinse din canon, precum 3 și 4 a Macabeilor, Cartea lui David, Evanghelia lui Toma.

• Traduceri importante ale sfintei Scripturi

Există trei mari traduceri ale sfintei Scripturi:

• Canonul palestinian – acceptat de evrei, scris în ebraică, dar care nu conține cărțile deuterocanonice.
• Septuaginta (LXX) – acceptat de evrei greci și de primi creștini, scrisă în greacă, și conține și cărțile deuterocanonice. Se numește septuaginta de la cei 70 de traducători, care au contribuit la aceiași traducere.
• Vulgata – acceptată de Biserică, scrisă în limba latină, și conține toate cărțile Vechiului și Noului Testament. Această traducere a fost făcută de sfântul Ieronim.

• Vechiul și Noul Testament

Scriptura este una din moment ce Cuvântul lui Dumnezeu este unul. Astfel, Vechiul Testament este o pregătire pentru Noul. De exemplu, jertfa lui Isaac, fiul lui Abraham. Iar Noul Testament este o împlinire a Vechiului. De exemplu, jertfa lui Isus, Fiul Tatălui. Ambele transmit raze de lumină una alteia.

În scripturi, cuvântul veșnic al lui Dumnezeu vine la noi în cuvintele lui Dumnezeu.

Cu siguranță ați tot auzit zilele acestea de expresia Isus este Cuvântul lui Dumnezeu. Cum adică?

Adică misterul cuvântului lui Dumnezeu este mult mai mare decât cuvintele conținute în scripturi. Scripturile nu conțin cuvinte moarte din trecut ci sunt o întâlnire cu Cuvântul lui Dumnezeu viu și veșnic.

Astfel, creștinismul nu este o religie a cărții ci a Cuvântului lui Dumnezeu, Isus Cristos viu și întrupat.

1. Sensul sfintei Scripturi

Primul e sensul literal, adică sensul și intenția autorului, a limbii originale, a contextului istoric, și a formei literare. Toate celelalte sensuri spirituale se bazează pe sensul literal.

Apoi sunt sensurile spirituale, adică:

• Alegoric – înțelegerea modului în care evenimentele din istoria mântuirii l-au prevestit pe Cristos și Biserica. Acest sens conduce la credință.
• Moral – ne învață cum să acționăm. Acest sens conduce la caritate.
• Anagogic și ceresc – ne îndreaptă spre gloria cerului. Acest sens duce la speranță.

Activitate

1. Trecerea Mării Roșii
2. Exod 14,21-28
3. Alegoric – Alegorismul cărui sacrament este acesta? Și de ce?

• Rătăcirea prin deșert
• Exod 17,1-7
• Moral – De care virtute de care avem nevoie ne amintește acest pasaj?

• Roadele țării promise
• Numeri 13,21-27
• Ceresc – Ce ne spun fructele acestei țări despre cer?

Cum citim sfânta Scriptură?

Cu ajutorul Duhului Sfânt care le-a inspirat și sub îndrumarea Magisteriului Bisericii.

Dar mai ales ținând cont de trei principii:

• Citirea scripturii cu atenție asupra conținutului și unității întregii sfintei Scripturi.
  • Citirea unui pasaj în contextul și în relație cu alte locuri din biblie.
  • Toate cărțile bibliei formează o singură carte.
• Citirea în tradiția vie a Bisericii.
  • Sunt anumite moduri prin care Biserica mereu sau niciodată nu a citit un anumit pasaj.
• Citirea cu atenție față de analogia credinței.
  • asta face referință la armonia interioară care există între toate adevărurile și doctrinele credinței.

Exemplu:

Textul:

Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” (Mc 6,3)

Cum se citește!

Cum înțelegem frați și surorile?

• Conținut și unitate – Lot era nepotul lui Abraham (Gen 12,5), și totuși autorul mai face referință la el și ca fratele lui (Gen 13,8).
• Tradiția vie – se face referință la verișori lui Isus. Sfântul Ieronim în secolul 4 a spus că ideea că ei ar fi frați și surorile de sânge a lui Isus este un simplu „roman” (poveste fictivă).
• Analogia credinței – această interpretare este în armonie cu învățăturile fecioriei perpetue a Mariei.

Fundamentaliști!

Fundamentaliști sunt o ramură a protestanților care mereu interpretează scriptura literalmente, fără a face referință la alte pasaje din biblie.

• Șapte zile efective ale creației
  • Însă în scrisoarea a doua a lui Petru ni se spune că o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi (2Pt 3,8)
• Fundamentaliști interpretează cuvintele Bibliei în sensul lor imediat, adesea într-unul care distorsionează sensul și scopul intenționat de autor.
  • Ordinea celor șapte zile este doar un dispozitiv literar și de memorie.

       Mulțumesc pentru atenție și răbdare!

O seară frumoasă tuturor!