Mc 3,31-35
Isus și familia sa
Un text anume găsit pe internet sună cam așa, Sunt cinci mingi pe care le jonglăm în viață: familia, prieteni, sănătatea, munca și viața spirituală. Țineți minte că din aceste cinci mingi, doar munca e făcută din cauciuc, restul sunt din sticlă. Nu scăpa nici una din ele. Sunt fragile. Mânuiește-le cu grijă.
Însă, Carle Zimmerman, în cartea sa intitulată Familia și Civilizația, din 1947, a notat observațiile sale asupra dezintegrării diverselor culturii cu declinul paralel al vieții familiei din acele culturi. Unele dintre aceste observații ale sale au fost: Căsătoria și-a pierdut sacralitatea din cauza despărțitor dese cauzate de divorț; Pierderea sensului tradițional al ceremoniei căsătoriei; Mișcările feministe tot mai crescute; Creșterea disrespectului public față de părinți și autorități; Accelerarea delicvenței juvenile, a revoltării și a promiscuității; Refuzul de a accepta responsabilitățile familiei; Dorința tot mai crescută pentru acceptarea adulterului; Creșterea interesului în răspândirea perversităților sexuale și a crimelor legate de sex.
În textul evangheliei de astăzi, am observat că Isus pare să îi ignore din nou pe mama și pe rudele sale când aceștia insistaseră să îl vadă. Și totuși, Dumnezeu nu a dorit ca noi să fim singuri ci să fim cu cei din jurul nostru. El ne oferă multe oportunități în a dezvolta, crea relații cu familia, prieteni, aproapele și colegi de muncă. De fapt, Isus îi învață pe discipoli săi un adevăr despre împărăția lui Dumnezeu. Cu această ocazie în care oameni ascultau de el, Isus îi învață măreția realității spirituale a rudeniei, a familiei lui Dumnezeu. Un martir a spus la un moment dat, Singurele rude ale creștinului sunt sfinți.
Sunt două lucruri care trebuie să le învățăm din pasajul evangheliei de astăzi, despre Isus și familia sa.
Primul e că noi aparținem familiei lui Dumnezeu prin împlinirea voinței sale. Isus a spus că Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”. Prin aceste cuvinte, putem observa faptul că apropierea fizică sau biologică nu contează deloc. O adevărată rudenie nu e doar cea care ține de trup și sânge. Aici Isus dorește să scoată în evidență faptul că relația spirituală este mult superioară legăturilor familiale, mai ales că uneori familia noastră nu ne înțelege atunci când noi alege și dorim să îl slujim pe Dumnezeu. Ceea ce ne face cu adevărat rude cu Cristos este un anumit tip de fapte, de a face voința Tatălui. De aceea va trebui să punem întotdeauna voința lui Dumnezeu mai presus de celelalte distrageri, priorități, sentimente și inconveniențe. Va trebui să facem voința lui Dumnezeu fiindcă orice altceva nu contează. Mai concret, asta e ceea ce înseamnă să trăiești în caritate, să fii fidel datoriilor noastre, ca soț, soție, student, fiu sau fiică. Va trebui să căutăm sufletele așa cum Cristos caută sufletele. Să trăim învățăturile Bisericii. Fără sofisme. Fără scuze. Doar să o facem. Chiar e atât de simplu. Și totuși e atât de greu.
Al doilea e că Maria este modelul săvârșirii voinței lui Dumnezeu. Preasfânta noastră mamă nu s-a lăudat cu privilegiul ei din istoria mântuirii. Ba din contră, Maria a fost slujitoarea Domnului. Ea a ascultat cu atenție cuvântul lui Dumnezeu, a meditat asupra lui, iar în momentul în care îngerul i l-a transmis ea a și spus Da planului lui Dumnezeu de mântuire, dar mai ales a acționat asupra lui atunci când i s-a oferit ocazia. Voința lui Dumnezeu a fost cea mai importantă pentru ea, în viața ei. Ea a știut că viața ei nu avea nici un înțeles fără voința lui Dumnezeu. Ea nu a încercat să scape de realitatea situației sau să caute împlinirea în orice creatură. Ea a căutat perfecțiunea și fericirea în sursa întregii fericirii și perfecțiuni, Isus însuși.
Cu alte cuvinte, mama noastră Maria, ne învață cum să fim membri ai familiei lui Dumnezeu și cum să fim o rudă apropiată lui Isus. Amin
