Mt 28, 16-20
Martiri înfruntă de bunăvoie respingerea
În primele cinci capitole ale evangheliei sfântului Marcu, putem vedea cum slujirea publică a lui Isus a câștigat un momentum incredibil: adică a predicat în sinagogile din întreaga Galilee. El și-a manifestat întreaga putere divină prin alungarea diavolilor atât în teritoriile iudaice cât și în teritoriile străine în care erau așa numitele popoare sau neamuri, apoi a liniștit furtuna de pe mare, a vindecat numeroase persoane bolnave, ba chiar a înviat și morți. Apoi în alt text evanghelic putem vedea cum Isus însuși s-a dus în locul său natal unde a și fost respins. Cuvântul grecesc tradus aici pentru ofensă sau scandalizare este de skandalizomai, care tradus înseamnă a te împotmoli într-un obstacol, cred că e și originea cuvântului românesc pentru scandal. Însă de ce au fost aceștia scandalizați? Isus a dus o viață normală printre oameni din comunitatea sa iar ei au găsit greu de crezut că el ar putea fi ceva mai mult decât normal, ceva special. L-au respins fiindcă nu erau dispuși să treacă peste preconcepțiile lor în privința lui Isus. Așa că Domnul le-a și spus că Un profet nu este primit printre ai săi.
Pe de o parte a prins bine apostolilor să fie martori și la respingerea Domnului din partea con-cetățenilor lui. Iar asta fiindcă, ei, asemenea lui, aveau să înfrunte aceiași soartă. Ei trebuiau să fie dispuși să predice evanghelia sa, chiar și atunci când aveau să fie respinși de către propriile lor familii.
De-a lungul secolelor martiri au avut parte de aceiași respingere de dragul împărăției lui Dumnezeu, printre care se numără și Paul Miki și cei 25 de însoțitori martiri. Sfântul Paul Miki și însoțitori lui au fost martirizați în ziua de 5 februarie 1597 pe un de-al din apropierea orașului japonez Nagasaki. Grupul era format din 6 preoți franciscani din Spania, Mexic și India, și 3 preoți iezuiți japonezi. Printre cei 17 laici japonezi martirizați se aflau și cateheți, doctori, simpli artiști și slujitori, bătrâni și copii nevinovați. După ce au fost forțați să meargă pe jos aproape 700 de km din Kyoto până în Nagasaki, cu toți au fost atârnați de crucii de lemn cu frânghii și lanțuri iar apoi uciși cu lăncile de către proprii lor compatrioți.
Când atârna pe cruce, Paul Miki a predicat oamenilor adunați în fața lui spunându-le, singurul motiv pentru care sunt omorât este acela că am învățat doctrina lui Cristos…acum mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mor pentru aceasta….urmând exemplul lui Cristos și eu îi iert pe persecutori mei. Nu îi urăsc. Ci îi cer lui Dumnezeu să aibă milă de ei, și sper ca sângele meu să cadă asupra celor din jur ca o ploaie de roade.
Timp de aproape 200 de ani, preoți, călugări, și misionari creștini, catolici și protestanți, au fost interziși în Japonia. Iar când s-au întors în sfârșit în Japonia în anii 1860, inițial ei nu au mai găsit nici o urmă de creștinism. Și totuși, imediat au și descoperit mii de creștini ce trăiau în jurul orașului Nagasaki. Ei au păstrat în secret credința pentru care au murit Paul Miki și însoțitori lui în urmă cu 200 de ani.
Datorită acestor martiri care de bunăvoie au suferit respingerea, creștinismul a fost păstrat și transmis mai departe. Când papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Nagasaki-ul în 1981, a spus că în acest loc sfânt, oameni care au mers înaintea noastră au dat mărturie că iubirea este mai puternică decât moartea. Ei sunt întruchiparea esenței mesajului creștin, spiritul fericirilor, pentru ca toți cei care privesc la ei să se lase inspirați să își lase viața să fie modelată de iubirea lui Dumnezeu și iubirea față de aproapele.
În încheiere să ne rugăm ca și noi să permitem ca iubirea lipsită de egoism a lui Dumnezeu și iubirea față de aproapele să ne conducă la acea disponibilitate de a dori și de a suferi pentru răspândirea evangheliei. Amin
