Mc 7,24-30
Credința unei femei păgâne
Calvin Miller în cartea sa intitulată Regândind evanghelismul suburban, a relatat următoarea povestioară despre un anumit tânăr care cu ceva timp în urmă a reușit să ridice un tractor de 3 tone doar cu mâinile sale goale. Nu era un sportiv sau cineva care să tragă de fiare, ci doar un prieten de-al său pe nume Lloyd Bachelder, fusese prins sub tractor la o fermă din apropierea orașului Rome, din Maine USA. În clipa în care acesta și-a auzit prietenul țipând, Arthur cumva a reușit să ridice tractorul atât cât prietenul lui să se poată trage afară. Iubirea a fost adevărata sa motivație. Iubirea e cea care reușește să ajungă la cei răniți și are curajul de a face pași îndrăzneți fără a ține cont de interesul-de-sine. Poate realiza lucruri incredibile pentru simplu fapt că persoana nu mai ține cont de sine și își evită sinele.
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum o femeie păgână îl pune pe Isus într-o poziție în care trebuie să ceară milă pentru fiica ei care fusese infestată de un duh necurat. La început Isus pare să nu acorde atenție, ceea ce i-a făcut pe discipoli să se simtă rușinați. Isus însă a făcut aceasta pentru a o testa pe acea femeie, pentru a-i trezi credința. Ce vrea oare Isus să spună prin expresia, a arunca pâine la câini. Evrei adesea vorbesc despre păgâni cu aroganță și insolență, numindu-i câini necurați, din moment ce popoarele păgâne erau excluse de la alianța lui Dumnezeu cu poporul israelit. Pentru greci cuvântul câine era un simbol al dezonoarei și era folosit pentru a descrie o femeie lipsită de rușine și îndrăzneață. Evanghelia după Matei consemnează expresia să nu dai la câini ceea ce este sfânt (Mt 7,6). Fără îndoială e faptul că Isus vorbește cu zâmbetul pe buze decât cu insultă doar pentru faptul că această femeie imediat îi și răspunde că până și câini mănâncă firimiturile care cad. Isus o laudă pe această femeie pentru credința ei și pentru iubirea ei.
Pe lângă credință, textul evangheliei de astăzi ne mai arată modul în care noi trebuie să fim creștini. Iar a fi creștin înseamnă să fii o persoană iubitoare, acestea două sunt sinonime. Iar în continuare aș dori să vă împărtășesc unele dintre caracteristicile unei persoane iubitoare. Prima e iubirea necondiționată. Una din dilemele iubirii umane este aceea că deseori ea este condiționată. De exemplu, dacă faci ceea ce doresc eu să faci sau să fii ceea ce doresc eu să fii, te voi iubi. Dacă nu, îmi voi retrage iubirea față de tine. Conform unui autor anonim, iubirea condiționată nu este deloc iubire. Ea este doar un mijloc de a controla cealaltă persoană. Iar în același timp vom și provoca daune serioase persoanei pe care o controlăm.
Iubirea necondiționată este singura cale prin care ne putem iubi unul pe altul. Acest dar al iubirii spune, Doresc să împărtășesc cu tine ceea ce am mai bun. Undeva în lume poate fi cineva care este mai bun pentru tine sau pentru mine. Însă nu asta e ideea. Ideea e că eu am ales să îți dau acest dar al meu de iubire și tu ai ales să mă iubești pe mine. Acesta este singurul teren, sol, în care poate crește iubirea. Iar noi îl vom facem împreună!
Și un ultim lucru, o persoană care iubește se gândește numai la săvârșirea binelui și la evitarea răului. A face binele și a evita răul e ceva natural pentru noi. Știm că asta e natural și imediat se și impune pe sine însăși tuturor celorlalți. Amin
