Lc 11,14-23
Isus și Beelzebul
Thomas Brooks avea o vorbă în ceea ce îl privește pe diavol. El spunea, Satana promite cele mai bune însă plătește cu cele mai rele. Promite onoare dar plătește cu dizgrație. Promite plăcere însă plătește cu durere. Promite profit însă plătește cu pierdere. Promite viață însă plătește cu moarte.
Multele vindecări și exorcisme a lui Isus a multor oameni aduc poporului un sentiment de eliberare de probleme și de opresiunea duhurilor rele. Însă unii lideri evrei, din textul evangheliei de astăzi, reacționează vehement la vindecările și exorcismele lui Isus și i se opun cu calomnii rele ba chiar ajung să recurgă și la asasinarea persoanei atunci când văd că opoziția onestă nu are nici o șansă. Nu exisă nimic mai crud și nemilos decât calomnia. Calomniile mereu au tendința de a vedea ce e mai rău și cel mai adesea oameni preferă să audă răul și remarcile derogatorii decât cele bune și detaliile frumoase. Uneori cu toți ne facem vinovați de acest păcat particular. Așa că întrebarea e, cât de des răspândim în mod deliberat bârfe sau povești răutăcioase și calomnioase și ucidem reputația cuiva pe care nu îl agreăm?
Lideri evreilor s-au întrebat, De unde are el autoritatea și puterea de a elibera oameni din puterea satanei? Ei au presupus că El trebuie să fie mână în mână cu satana însăși. I-au atribuit puterea satanei în loc să o atribuie lui Dumnezeu. Însă Isus le-a răspuns cu o afirmație extrem de înțeleaptă Voi ziceți că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voștri (v.18-19). E ca și cum Isus le-ar fi spus că Da, unul din degetele voastre arată spre mine, însă priviți la celelalte trei că arată spre voi.
În continuare vă invit să reflectăm mai mult asupra a ceea ce Isus dorește să spună în textul evangheliei de astăzi. El spune că Oricine nu este cu mine este împotriva mea, și cine nu adună cu mine risipește (v.23). Cu Isus nu avem cum să scăpăm de decizie, nu avem cum să rămânem ne-angajați, nu avem cum să ne protejăm împotriva riscului. De ce? Fiindcă există un război cosmic ce are loc între bine și rău. În acest tip de război nu avem cum să rămânem neutri și ne-angajați. Dacă refuzăm să ne alăturăm lui Dumnezeu, atunci înseamnă că luăm partea satanei. Însă știm sigur că într-un final tot Dumnezeu va fi cel care va câștiga războiul. Așa că întrebarea e, de ce ne permitem nouă înșine să fim de partea care va pierde? Cum putem fi de partea lui Dumnezeu? O putem face prin modul următor:
Primul e prin ascultarea noastră față de el. Isus însuși a înfruntat opoziție personală și lupte cu satana atunci când a fost pus la test în deșert chiar înainte de începerea slujirii sale publice. Însă el a învins răul prin și datorită ascultării sale față de voința Tatălui său ceresc. Și noi putem face la fel, chemarea ascultării este destul de tulburătoare din moment ce noi ca ființe umane dorim libertate, alegere și să facem ce credem noi că e bine sau ne convine. Iar în acest proces, pierdem libertatea și alegerea. Păcatul intră și ne distruge spiritual. Prin urmare, avem nevoie de ascultare și să ne bazăm pe o autoritate din afara noastră ce ne îndrumă. Va trebui să ne bazăm pe Dumnezeu, Cuvântul său și Sacramentele sale precum și liderii pe care el i-a pus să aibă grijă de viețile noastre.
Al doilea e prin loialitatea față de el. Am găsit zilele acestea o povestioară scurtă cu care voi și încheia despre un tânăr dintr-o armată care a făcut o mărturisire unuia dintre compatrioți săi că el nu va merge niciodată la o altă fată chiar de ar fi la 50 de km depărtare. Fiindcă fidelitatea sa era la 50 de km depărtare. Așa că întrebarea e, Cât de departe merge fidelitatea noastră față de Isus Cristos? Amin
