In 13,21-33.36-38
Dezvăluirea trădării lui Iuda; Prezicerea renegării lui Petru
Textul evangheliei de astăzi ne va prezenta două tipuri de trădări. Trădarea lui Iuda și renegarea lui Petru. Însă, care e diferența între cele două trădări? Trădarea lui Iuda a fost deliberată, rece și calculată. E văzută ca cea mai rea, iar asta fiindcă în momentul în care Isus face un gest special de afecțiune față de el la ultima lor cină, prin ai oferi o bucată de pâine, din păcate, Iuda respinge acest gest al lui Isus de a ajunge la el cu iubirea și compasiunea sa. În societatea iudaică, gestul oferiri unei bucăți de pâine este un act făcut de cineva care consideră cealaltă persoană un prieten intim și apropiat.
În timp ce Petru, într-un moment de slăbiciune, îl renegă pe Isus cu jurământ și blestem chiar. Petru nu vorbise cu sinceritate. Iar Isus cunoștea puterea loialității lui Petru dar și slăbiciunile sale. El avea obiceiul de a vorbi din inimă fără să gândească la implicările a ceea ce spune. Acționa impulsiv din slăbiciune și lașitate.
Cu toți avem slăbiciuni. Însă lui Dumnezeu îi place să se folosească de persoane slabe. De fapt, avem foarte multe imperfecțiuni, de natură fizică, emoțională, intelectuală și spirituală. Ba chiar am putea avea și unele circumstanțe necontrolate ce ne slăbesc, precum cele financiare și relațiile constrânse. Însă ceea ce e mai important e ceea ce facem în privința lor. Trist e faptul că multe din lucrurile pe care le facem în privința lor e renegarea lor, apărarea lor, scuza, justificarea, ascunderea, aspecte care îl țin pe Dumnezeu departe din a le folosi în modul în care dorește el.
Dumnezeu are o perspectivă diferită când vine vorba de slăbiciunile noastre. El spunea, înălțate sunt căile mele față de căile voastre și gândurile mele față de gândurile voastre (Is 55,9). Prin aceste cuvinte, putem spune că El adesea acționează în moduri care sunt exact opusul a ceea ce așteptăm noi. Biblia ne oferă atât de multe exemple în această privință prin care Dumnezeu iubește să se folosească oameni imperfecți, obișnuiți pentru a face lucruri extraordinare în ciuda slăbiciunilor lor iar unul dintre ei este însuși sfântul apostol Paul.
Rick Warren în cartea sa intitulată Scopul vieții conduse sugera ceea ce ar trebui noi să facem pentru ca Dumnezeu să se poată folosi de noi, prin ai permite să lucreze prin slăbiciunile noastre:
Primul, admiteți slăbiciunile. Va trebui să ne deținem imperfecțiunile, să încetăm a mai pretinde că totul e bine și să fim sinceri cu noi înșine. În loc să trăim în negare sau să inventăm scuze, mai degrabă ne-am rezerva timp pentru a identifica slăbiciunile noastre personale. Am putea face o listă a lor.
Doi, fi mulțumit cu slăbiciunile tale. Mulțumirea este o expresie a credinței în bunătatea lui Dumnezeu. Sunt multe motive pentru care să fim mulțumiți cu slăbiciunile noastre conform sfântului apostol Paul (2Cor 12,7; 9-10), precum: ne fac să depindem de Dumnezeu, previne aroganța și ne face să rămânem umili, încurajează prietenia dintre credincioși, mărește capacitatea de simpatie.
Trei, împărtășește cu sinceritate slăbiciunile tale. Sfântul apostol Paul și-a împărtășit deschis slăbiciunile sale (Rom 17,19), sentimentele sale (2Cor 6,11), frustrările sale (2Cor 1,8) și fricile sale (1Cor 1,3). Un lucru e clar că cu slăbiciunile noastre pot fi un pic riscante fiindcă ne poate diminua apărarea și ne pot deschide viețile celorlalți clipă în care riscăm să fim respinși. Însă din punct de vedere emoțional este foarte eliberator. Deschiderea ne scapă de stres, risipește fricile și este însăși primul pas spre libertate.
Și ultimul, glorie în slăbiciunile tale. Ori de câte ori diavolul ne scoate în evidență slăbiciunile, va trebui să îi mulțumim, și să fim de acord cu el și să ne umplem inima cu laude pentru Isus care înțelege slăbiciunile noastre (Evr 4,1) și pentru Duhul Sfânt care ne ajută în slăbiciunile noastre (Rom 8,26). Așa că va trebui să stăm și să ne gândim: Limitez puterea lui Dumnezeu în viața mea prin a încerca să ascund slăbiciunile mele?
Să nu uităm niciodată că Dumnezeu lucrează cel mai bine când ne admitem slăbiciunile. Amin
