Mc 11,11-26
Isus blestemă un smochin
Mi-a venit în minte zilele acestea o întrebare, dacă doi credincioși cer în rugăciune două lucruri opuse în același timp lui Dumnezeu, cum poate oare rugăciunea lor să fie ascultată? De exemplu, unul cere ploaie iar celălalt cere o zi frumoasă și însorită, cum poate Dumnezeu să răspundă la două lucruri opuse? Un scriitor spiritual pe nume Basil Pennington în cartea lui intitulată Provocări în rugăciune, a răspuns la această întrebare prin a spune că Dumnezeu ne va da tot ceea ce dorim dacă cerem în rugăciune ceea ce dorim cu adevărat și nu ceea spunem că am dori sau chiar credem că dorim. Dumnezeu ascultă inima și nu buzele noastre. El știe cât de limitată e înțelegerea noastră și cunoașterea noastră. El vede adevăratele noastre dorințe și știe cum pot fi mai bine împlinite. Asta e ceea ce el ne garantează.
În textul evangheliei de astăzi am putut auzi o poveste destul de interesantă despre Isus cum blestemă un smochin. La o primă vedere pare lipsit de raționament ca un copac de smochin să aducă roade când încă nu i-a sosit timpul pentru roade. Iar ceea ce e mai rău e faptul că din moment ce îi era foame și nu a găsit nici un fruct în el, îl blestemă. Când intră în zona templului o ia razna complet. Iar după acest incident, când sfântul Petru îi amintește de blestemul rostit asupra smochinului care acum era complet uscat, Isus ignoră complet. El doar spune, Tot ceea ce veți cere în rugăciune, credeți că ați primit deja și vi se va da (v.24). Isus este blând și smerit cu inima însă de ce oare? De ce oare Domnul Nostru a blestemat smochinul?
Fără îndoială e faptul că există o semnificație mult mai profundă. Iar asta fiindcă blestemul este urmat imediat de intrarea sa în zona templului în care se aștepta să găsească oameni ocupați cu treburile Tatălui. Însă în schimb el îi găsește ocupați cu activitățile lumești care adesea erau complet necinstite și nedreapte. Și le spune, Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele!»? Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor” (v.17). Blestemarea copacului de smochin și curățarea templului de comercianți sunt atât de strâns legate încât Isus ne cheamă să aducem roade în rugăciunea noastră. Cu alte cuvinte, dacă venim în casa Tatălui și nu ne rugăm și o transformăm într-o peșteră de tâlhari atunci noi nu aducem rod. Iar dacă nu este nici un rod, atunci Domnul ne va blestema, după cum a făcut cu copacul de smochin și îi va alunga afară pe tâlhari din templu.
Chiar și în ziua de astăzi și noi avem tendința de a transforma bisericile asemenea peșterilor de tâlhari în loc să fie adevărate case de rugăciune. Iar asta fiindcă am auzit atât de mulți oameni care merg la biserică fiindcă ei doresc să se roage însă nu pot pentru că sunt foarte mulți cei care vorbesc, merg aiurea prin Biserică, și altele, lucruri care nu ar trebui să se întâmple în casa Domnului. Ne-am pierdut complet respectul față de locul sfânt al lui Dumnezeu numit Biserică. Și tocmai din acest motiv le răpim și altora ocazia de a se ruga.
De fapt, roadele pe care Domnul le așteaptă de la noi când ne rugăm sau când suntem în interiorul Bisericii sunt acestea: Primul e că trebuie să respectăm locul sfânt al lui Dumnezeu, Biserica. Va trebui să ne asigurăm că nu îi furăm lui Dumnezeu ceea ce e de drept al lui. Noi suntem Biserica, prin urmare noi suntem temple ale lui Dumnezeu, de aceea și trebuie să ne asigurăm că noi suntem o casă de rugăciune, cu destulă rugăciune încât să fim cu Dumnezeu.
Iar celălalt e faptul că atunci când ne rugăm mai întâi va trebui să ne asigurăm că i-am iertat pe toți cei împotriva cărora avem vreo nemulțumire pentru ca astfel și Tatăl să ne poată ierta pe noi. Odată ce am iertat și am fost iertați vom fi capabili să aducem roade în rugăciune și să ne apropiem de Dumnezeu cu inimi curate. Amin
