Mt 9,9-13
Chemarea lui Matei
Conform unui articol dintr-o revistă intitulată Sportul ilustrat, un antrenor de la o echipă de fotbal al unui liceu s-a confruntat la un moment dat cu posibilitatea ca jucătorul lui cel mai bun să fie declarat ineligibil din punct de vedere academic, așa că s-a dus la profesorul de matematică al acestuia pentru a-l ruga să nu îl pice pe băiat. Vom face așa, antrenorule, i-a spus acest profesor, îi voi adresa o întrebare în prezența ta. Dacă răspunde corect, atunci îl voi trece. Atletul a fost chemat înăuntru iar profesorul l-a întrebat, Cât face doi plus doi? Patru a răspuns jucătorul. Plin de bucurie antrenorul a și strigat, Dă-i o nouă șansă! Dă-i o nouă șansă!
Biblia conține atât de multe istorii ale unor oameni care au primit o nouă șansă și care au devenit persoane mărețe și oameni cu adevărat sfinți. De exemplu, sfântul apostol Paul, care a fost un călău s-a transformat în cel mai mare misionar al Bisericii din toate timpurile. Un altul este sfântul apostol Toma, pe care îl vom sărbători mâine, care a fost un îndoielnic și s-a schimbat în cel mai mare credincios. Un altul este sfântul Petru care l-a negat pe Isus însă care a devenit primul cap al Bisericii.
Textul evangheliei de astăzi, ne-a prezentat o altă istorioară despre a doua șansă dată unei persoane cu numele de Matei. Matei provine din cuvântul aramaic mattai o formă prescurtată a cuvântului iudaic mattanyah care tradus înseamnă dar de la Yahweh. Cu toți știm cine era Matei, un vameș. Vameșul era, prin profesie, respins de către poporul evreu. În ochii multora, Matei nu era un om bun. Nimeni nu dorea să fie văzut în compania sa cu excepția celorlalți vameși și păcătoși. Oameni, în special farisei, evitau complet compania lor, refuzând să facă afaceri cu ei, refuzând să dea sau să primească ceva de la ei, refuzând căsătoriile cu ei, evitând orice formă de distracție sau socializare cu ei, inclusiv mâncatul la aceiași masă. În orice caz, Isus se asociază cu ei. Isus îi provoacă pe acești farisei, prin a se lăsa văzut cu acești vameși și păcătoși, ba chiar ia masa în casa lui Matei împreună cu restul prietenilor lui Matei, cu ceilalți păcătoși și vameși. Isus îi dă lui Matei o a doua șansă prin a-l invita să fie unul dintre discipoli lui. Iată de ce Isus a spus Milă vreau și nu jertfă (v.13).
Atât de des ne exprimăm iubirea față de Dumnezeu prin cuvintele și rugăciunile noastre, însă cât de des ne arătăm milostivirea în viețile noastre? Isus dorește ca noi să ne arătăm iubirea pe care o avem față de el tocmai prin această iubire a noastră față de aproapele nostru, însă cum? Cineva a spus că acestea pot fi detaliile slujirii pe care le desfășurăm deja acasă, un zâmbet sau un cuvânt bun spus unui prieten, un fapt de caritate ascuns față de cineva care de obicei îl evităm, iar lista poate continua. Pe scurt, va trebui să continuăm să îi vedem pe ceilalți prin prisma ochilor lui Cristos și mult mai important e că va trebui să îi iubim cu inima lui Cristos.
Legat de aceste cuvinte ale lui Isus pe care tocmai le-am menționat despre milostivire, Catehismul Bisericii Catolice la numărul 1473 ne învață:
Iertarea păcatului și refacerea comuniunii cu Dumnezeu atrag ștergerea pedepselor veșnice ale păcatului. Însă unele pedepse vremelnice ale păcatului rămân. Creștinul trebuie să se străduiască, suportând cu răbdare suferințele și încercările de orice fel, și, când va veni ziua, întâmpinând cu seninătate moartea, să primească aceste pedepse vremelnice ale păcatului ca pe un har; să-și dea osteneala ca, prin fapte de milostenie și de iubire, precum și prin rugăciune și prin diferite fapte de pocăință, să se dezbrace în întregime de „omul cel vechi” și să se îmbrace în „omul cel nou”. Amin
