Mt 13,44-46
Parabolele Împărăției
Pentru noi români, dacă suntem întrebați care e cea mai mare comoară a noastră, unii cu siguranță vor răspunde imediat familia mea. Iar asta fiindcă considerăm familia proprie ca sursa puterii și a inspirației noastre. În ciuda tuturor divergențelor, a suișurilor și a coborâșurilor, tot avem parte în familie de acea experiență a iubirii care ne unește și care continuă să crească mai mult și mai profund și să ne lege pentru a fi împreună pentru totdeauna.
Parabola din textul evangheliei de astăzi compară împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă sau cu o perlă de mare preț. Perlele, în lumea antică, reprezentau valoarea supremă și cea mai mare comoară pe care un om o putea poseda. În timpuri biblice, oameni erau continuu amenințați de bandiți, războaie și invazii străine. Astfel ceea ce făceau ei pentru a-și păzi cele mai de valoare bunuri, în mod special bani și bijuteriile, adesea era să le îngroape în pământ. Iar asta fiindcă nu aveau seifuri, nu aveau nici o garanție a siguranței, nimic unde să își țină bani în siguranță. Iar dacă proprietarul murea sau era exilat sau nu se mai putea întoarce, comoara rămânea îngropată în pământ pentru ca ea să fie găsită după mulți ani de diferiți vânători de comori.
Însă textul evangheliei de astăzi nu e despre legile asupra deținerii drepturilor acestor comori. Iar asta fiindcă cel care a descoperit comoara știe că pământul nu e al lui însă poate să adune tot ce are pentru a cumpăra acel pământ, iar astfel comoara devine a lui. De fapt, legile spun că ea ar aparține celui care o găsește. Cu alte cuvinte, pasajul evangheliei de astăzi e despre descoperirea Împărăției lui Dumnezeu. Când descoperim împărăția lui Dumnezeu primim cea mai mare comoară posibilă, pe Domnul Însuși. Isus este Împărăția în persoană. El este darul neprețuit de la Tatăl pentru mântuirea noastră. Astfel, dacă îl descoperim în viața noastră, atunci va trebui să abandonăm totul, chiar și familia noastră pentru a-l urma pe el ca și discipoli ai săi.
În continuare aș dori să vă invit să reflectăm asupra a trei cuvinte importante ce descriu bucuria descoperirii Împărăției lui Dumnezeu. Primul e munca din greu. Dacă dorim să trăim viața noastră de credință atunci ea va trebui să fie asemenea săpării după comoara pierdută. Descoperirea Împărăției lui Dumnezeu cere de la noi muncă grea. Isus a spus, dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult (In 12,24). Cineva spusese că călătoria noastră spre Împărăția lui Dumnezeu are și ea partea ei de durere, sânge, lacrimi și sudoare. Va trebui să muncim din greu în viața noastră spirituală pentru a descoperi și pentru a scoate la suprafață perla de mare preț. Când totul se va termina, promisiunea lui Dumnezeu a vieții veșnice va fi împlinită și vom avea parte de experiența unei bucurii imense, mulțumirii și pacea deținerii acestei comori imense.
Al doilea e de mare preț. Evanghelia de astăzi ne spune destul de clar că inimile noastre nu ar trebui să caute distracțiile ieftine. Împărăția va costa destul. Sfânta maică Tereza de Calcutta spunea, dăruiește până doare, și totuși alți spun dă până ajuți. Cel puțin va trebui să dăruim până vom reuși să ne detașăm de lucrurile și atitudinile acestei lumi. Lumea e plină de necesități false și cu atât mai multe promisiuni false. Așa că întrebarea e, suntem noi dispuși să ne detașăm de aceste lucruri lumești pentru a putea deține perla de mare preț?
Al treilea cuvânt e rezultate multe. Cristos nu dezamăgește niciodată ci noi suntem cei care îl dezamăgim pe el și adesea chiar o și facem. Însă Împărăția lui Dumnezeu va veni pe acest pământ doar atunci când noi vom putea să ne detașăm de promisiunile false și de lucrurile acestei lumii. Cu alte cuvinte, mesajul evangheliei de astăzi e cel al convertirii, iertării, dreptății și păcii. Domnul dorește ca focul carității sale să ardă în inimile noastre și dorește ca ele să fie deja înflăcărate. De aceea astăzi va trebui să continuăm să păstrăm Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el (1Cor 2,9). Amin
