In 11,19-27
Primirea lui Isus
Istoria Martei și a Mariei din evanghelia de astăzi ar trebui să fie una veșnic prezentă în mințile noastre, după cum ar trebui să fie și un alt text evanghelic din evanghelia lui Luca. Rugăciunea zilei, pe care am rostit-o și noi la această sfântă Liturghie, precum și antifona de la intrare și antifona de la Împărtășanie, toate fac referință la momentele de întâlnire din relația lui Isus cu prieteni săi din Betania.
Marta, Maria și fratele lor Lazăr au fost în mod evident foarte buni prieteni ai lui Isus. În casa lor din Betania, Isus a fost primit de Marta ca oaspete și ca prieten. Cu toate că Isus a fost fără îndoială recunoscător pentru ospitalitatea ei, Isus tot a mustrat-o pe Marta când aceasta sa plâns că Maria nu o ajuta în obligațiile domestice. Isus a fost nevoit să corecteze unul din sfinții lui. Asta ne amintește că cei care ajung la un nivel de sfințenie au făcut aceasta fiindcă ei i-au permis Domnului să îi corecteze.
În fața corecției, Marta nu s-a întors de la Cristos, fiindcă el a provocat-o să se schimbe. Tot la fel și noi, va trebui să primim corecția lui Isus în viața noastră spirituală. Noi trăim și munci în mijlocul multor distrageri lumești, iar uneori trebuie să fim scoși din această stare de mulțumire, și să ni se amintească singurul lucru care contează. Trebuie să primi această lucrare a Domnului de sfințire a noastră, de acordare a unei credințe mai mari, speranțe și iubirii. Primirea lui Isus în casele noastre, viețile și inimile noastre, mereu va însemna să fii deschis provocării, creșterii, convertirii și unei credințe mai profunde.
Astăzi am acut ocazia să auzim și să citim despre marele moment de credință a sfintei Marta, din momentul morții fratelui ei Lazăr, când Marta s-a dus să se întâlnească cu Domnul pentru a-i spune, Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! (v.21).
Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” Ea, răspunzând, i-a zis: “Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume” (vv.25-27).
Marta a afirmat că Domnul este capabil să facă toate lucrurile, ea cu adevărat a recunoscut divinitatea lui. Ea a afirmat că Isus are putere asupra morții și asupra vieții, și tot l-a întrebat cu umilință pe Domnul dacă el va fi cel care îi va învia fratele din morți. Ea la căutat pe Domnul, i-a afirmat puterea și divinitatea, și cu umilință s-a supus voinței sale, rugându-se. Datorită faptului că ea l-a primit pe Domnul în inima ei, ea a fost capabilă să îl recunoască ca mântuitor.
Astăzi celebrăm un sfânt care știe ce înseamnă să crești, să schimbi, să aprofundezi în credință, să slujești, să primești oaspetele ne-așteptat, să te încrezi în Dumnezeu în ceasul morții cuiva drag.
În încheiere să ne rugăm ca sfânta Marta să ne ajute să nu devenim prea concentrați pe datoriile noastre lumești, și nici să nu le permitem să ne distragă de la invitația Domnului de a ne găsi viața doar în El. Să ne rugăm ca ea să ne ajute să îi permitem Domnului să ne corecteze greșelile și să îl iubim pe Dumnezeu și aproapele cu o iubire mult mai mare. Amin
