Mt 20,1-16a
Parabola lucrătorilor în vie
Din teologie aflăm despre așa numitele conversații dinainte de culcare. Când e pe patul de moarte și reușește să aibă parte de o căință perfectă, noi crede, că el sau ea, indiferent de cât de păcătos a fost în viață va primi și iertarea desăvârșită.
Textul evangheliei de astăzi ne prezintă o parabolă care cu siguranță pentru mulți dintre noi pare destul de scandaloasă fiindcă ea ne oferă o imagine clară a lui Dumnezeu care este nedrept și incorect. Dacă citim această parabolă pentru prima oară vom ajunge la concluzia că există și o practică de muncă destul de nedreaptă. Însă relatarea trebuie citită dintr-un unghi complet diferit. În această parabolă, Isus dorește să ne ofere o lecție foarte importantă asupra generozității și iubirii lui Dumnezeu care ne sunt oferite ca daruri pure sau ca daruri gratuite fiecăruia dintre noi. Generozitatea înseamnă că noi ne bucurăm de succes și de norocul bun al celor din jur. Binecuvântările pe care ei le primesc ne dezvăluie bunătatea lui Dumnezeu. Însă ce este invidia? Invidia, spunea cineva, este un fel de boală spirituală ce restricționează inima ca ea să nu se poată bucura de binele celorlalți, dar mai ales de ceea ce primim de la el. Prin urmare, ca și copii ai lui Dumnezeu noi trebuie să fim fericiți fiindcă avem un Dumnezeu care este:
În primul rând, dornic să își umple casa cu poporul său. Avem un Dumnezeu care dorește să ne mântuiască și nu să ne condamne. Un Dumnezeu care, chiar și în ultima clipă, tot dorește să ne salveze sufletul. Cu alte cuvinte, El face ca mântuirea sa să fie complet accesibilă absolut tuturor. Această parabolă a lucrătorilor din vie ar putea fi la fel de bine redenumită ca și Parabola lucrătorilor buni, pentru faptul că Isus a scos în evidență milostivirea plină de iubire și de generozitate a Tatălui său, o iubire care caută cu disperare să îi salveze pe oameni și să le redea demnitatea de copii ai lui Dumnezeu.
În al doilea rând, Dumnezeu e dornic să ne salveze pe noi, copii săi. Însă această mântuire nu e transmisă prin unde radio ci prin convingere și mărturie plină de entuziasm a unei persoane care îl iubește pe Cristos nespus de mult, personal, o persoană care vede lumea ca un câmp de misiune gata pentru recoltare, a cărui viziune de credință pătrunde chiar și caracterele aparent lumești ale vieții de zi cu zi și are grijă ca să existe o bătălie între duh, o bătălie între bine și rău.
În al treilea rând, Dumnezeu e un Dumnezeu generos. Generozitatea înseamnă că noi ne bucurăm de succesul și de norocul bun al celorlalți. Scopul acestei parabole este acela de a sublinia adevărul că noi avem un Dumnezeu care este plin de compasiune, milostiv și generos. Acțiunile sale trec cu mult dincolo de capacitatea de înțelegere a dreptății și corectitudinii a oamenilor. Dumnezeu ne oferă binecuvântările sale nu pentru că le merităm ci pentru că ele sunt darurile sale pentru noi absolut gratuite.
Astfel, ca și copii ai săi noi va trebui să realizăm că mântuirea vine una câte una. Va trebui să știm că dacă dorim să fim apostoli săi autentici, chiar dacă nu suntem la TV sau dacă nu scriem cărți extrem de vândute, va trebui să mergem și să îi convingem pe ceilalți, nu doar prin exemplu și convingere, ci mai ales prin invitația la experimentarea proprie a acelei relații noi misterioase ce poate schimba viața complet.
Prin urmare, ceea ce va trebui noi să reținem astăzi e faptul că nu trebuie să fim răniți ci va trebui să fim recunoscători și să ne bucurăm că ceilalți vor fi chemați apoi și vor primi mântuirea. Astfel, provocarea noastră de astăzi e aceea de a privi la oameni cu care ne vom întâlni astăzi și să îi vedem așa cum îi vede și Dumnezeu. Amin
