Cateheză despre porunci – Porunca a 8-a a lui Dumnezeu

Introducere

Bun venit tuturor la o nouă întâlnire lunară, care astăzi s-a nimerit să coincidă cu ziua tineretului la nivel diecezan ce are loc la nivel parohial. Astăzi vă invit să mergem un pic mai departe cu catehezele noastre pentru a încheia ciclul catehezelor despre poruncile lui Dumnezeu. Prin urmare astăzi vom vorbi despre porunca a 8-a a lui Dumnezeu, ținând cont de ceea ce ne interesează și ne ajută pe noi în viața noastră de zi cu zi ca și creștini.

Care este porunca a 8-a a lui Dumnezeu?

Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

Trăind adevărul

Porunca a opta a lui Dumnezeu ne spune printre altele că noi va trebui să trăim adevărul, să spunem adevărul în toate, dar mai ales în ceea ce privește bunul nume și onoarea celor din jurul nostru.

Cu toți știm, sau aflăm acum, că bunul nume, este cel mai prețios lucru pentru o persoana. Iar porunca a 8-a a lui Dumnezeu ne obligă să respectăm bunul nume al celorlalți prin:

• A nu le face cunoscute greșelile, mai ales când nu avem nici un drept să facem asta
• A nu face acuzații false împotriva lor.

Ca să înțelegem mult mai bine despre ceea ce vom vorbi astăzi vă invit să citim un exemplu de virtute eroică a integrității, de persoană care s-a ținut de adevăr, chiar și atunci când era extrem de dificil să facă asta, atât prin cuvinte dar mai ales prin fapte (cf. 2Mc 6,18-31):

¹⁸Era un oarecare Eleazar, un bărbat dintre scribii de frunte, înaintat în vârstă și foarte frumos la chip. Pe acesta îl forțau să deschidă gura ca să mănânce carne de porc. ¹⁹Alegând o moarte glorioasă mai degrabă decât o viață de ocară, a mers de bunăvoie la chinurile roții, ²⁰scuipând din gură carnea, așa cum se cuvine să facă cei care au tăria să îndepărteze ceea ce nu este permis a gusta, chiar dacă le este dragă viața. ²¹Cei care supravegheau ospățul ritual nelegiuit – deoarece îl cunoșteau de multă vreme – l-au luat de o parte și îl rugau să [i se dea] carne pe care avea voie să o mănânce și pregătită de el însuși și să se prefacă doar că mănâncă din carnea jertfită așa cum poruncise regele. ²²Făcând astfel, să scape de moarte și să se bucure de omenie. Aceasta, datorită prieteniei sale vechi cu ei. ²³Dar el, socotind cu nobilă înțelepciune, vrednică de vârsta sa și de autoritatea pe care i-o dădea bătrânețea, de strălucita sa căruntețe și de purtarea sa frumoasă încă din copilărie, dar mai ales de legea sfântă dată de Dumnezeu, a răspuns pe față că pot să-l trimită imediat în lăcașul morților: ²⁴„Nu este demn de vârsta noastră să ne prefacem, în așa fel încât mulți dintre tineri, crezând că Eleazar, la nouăzeci de ani, a trecut la obiceiurile străinilor, ²⁵și ei, din cauza ipocriziei mele și pentru acest mic rest de viață, să fie înșelați iar eu să-mi atrag la bătrânețe ocară și necinste. ²⁶Chiar dacă aș fi eliberat în prezent de pedeapsa oamenilor, din mâinile Celui Atotputernic nu voi scăpa nici viu, nici mort. ²⁷De aceea, părăsind cu bărbăție viața, mă voi arăta vrednic de bătrânețea mea. ²⁸Iar tinerilor le voi lăsa exemplu nobil de a muri de bunăvoie și cu cinste pentru legile nobile și sfinte”. Spunând acestea, a mers îndată spre chinurile roții. ²⁹Cei care îl duceau și-au schimbat îndată bunăvoința pe care i-o arătaseră cu puțin înainte în dușmănie, din cauza cuvintelor spuse de el, considerând că sunt nebunii. ³⁰Dar el, pe când se sfârșea sub lovituri, a zis suspinând: „În cunoașterea lui sfântă, Domnul știe clar că, deși puteam scăpa de moarte, îndur în trupul meu dureri cumplite din cauza loviturilor de bici, dar în sufletul meu le îndur cu bucurie datorită fricii mele față de el”. ³¹Astfel a trecut din viață acest om, lăsând prin moartea lui nu numai tinerilor, ci și celor mai mulți din neamul lui un exemplu de noblețe și amintire a virtuții.

E adevărat? E amabil? – Aceste întrebări adesea sunt folosite de reporteri în tot ceea ce fac. Aceste două întrebări însă pot fi un standard după care să ne măsurăm și noi propriile cuvinte.

Isus ne-a spus Eu sunt calea, adevărul și viața (In 14,6) și că Oricine este din adevăr ascultă glasul meu (In 18,37). Însă fiți un pic atenți la răspunsul pe care Pilat i l-a dat lui Isus, Ce este adevărul?

Adevărul este o virtute care se dovedește prin fapte și cuvinte.

• Care ne protejează de duplicitate, ipocrizie și urmărește mereu integritatea.
• Toți avem o datorie de a căuta adevărul, de a ține strâns de el, și de a ne ghida întreaga viață în conformitate cu cerințele ei.
• În Isus Cristos, întregul adevăr al lui Dumnezeu a fost revelat iar creștinul trebuie să de-a mărturie față de acel adevăr în toate activitățile sale, atât publice cât și private, iar dacă e nevoie chiar și cu jertfa propriei sale vieți.

Păcatele împotriva poruncii a 8-a a lui Dumnezeu

Porunca a 8-a a lui Dumnezeu interzice:

• Minciuna – vorbirea falsă cu intenția de a înșela
• Sperjurul – minciuna sub jurământ.
• Calomnia – o minciună care vatămă reputația unei persoane
• Defăimarea – destăinuirea ne-necesară a adevărului care poate distruge reputația celuilalt.
• Vorbirea de rău – concluzii nedrepte în ceea ce îl privește pe celălalt.
• Bârfa – răspândirea de informații nefondate despre ceilalți.
• Lingușirea – laudă excesivă și falsă a celorlalți

Gravitatea acestor păcate e măsurată de adevărul pe care îl deformează, de circumstanțe, de intenția persoanei care minte, și de răul suferit mai ales de victime.

O ofensă comisă împotriva adevărului necesită reparație, mai ales când e vorba de reputația celeilalte persoane.

În continuare vă invit să le luăm pe rând pentru a le înțelege mai bine.

 

Minciuna

Ce este minciuna?

Minciuna e rostirea unui lucru fals cu intenția de a înșela. E o opoziție dintre cuvintele și gândurile persoanei.

În mod normal minciuna e un păcat mic, lesne iertător, însă, când ea este deliberată și provoacă daune serioase ea devine un păcat de moarte. De exemplu, sperjurul.

Rezerva mentală sau abținerea

Ce este?

Ea constă în acel răspuns evaziv oferit unei întrebări atunci când nu ești obligat să răspunzi (aici nu intră părinți)

În acest caz cel care ascultă se înșală pe sine însuși prin interpretarea sa.

Un exemplu:

Mama ta e acasă?

Nu poate veni la ușă acum.

Sau

Sunt evrei aici?

Nu, nu este nici un evreu aici (în acest loc).

Atenție însă, această rezervă sau abținere mintală nu trebuie folosită în mod abuziv, ci doar pentru un motiv just și întemeiat. Suntem obligați să revelăm adevărul autorităților care acționează în conformitate cu legea morală.

Calomnia

Ce este calomnia?

Calomnia sau clevetirea sunt acele minciuni care distrug bunul nume al celorlalți (Zvonurile). Printre care:

• Punerea în cârca celuilalt a unor acuze false, defecte sau păcate pe care nu le-a comis.
• Adesea aceste gesturi sunt făcute din gelozie sau ciudă, sau doar de dragul de a-l face să pară mai bine decât e.

Defăimarea

Ce este defăimarea?

Defăimarea constă în a face cunoscut greșelile ascunse ale celorlalți fără a avea vrun motiv anume (bârfa).

Care sunt aceste motive bune?

• Informarea părinților sau a autorităților specifice datorită faptului că persoana are nevoie de ajutor (sinucidere)
• Raportarea unei crime la poliție
• Mărturia dată în sala de judecată.

Toate trei, dezinformarea, defăimarea și calomnia, sunt păcate! E un păcat! E ca și cum i-ai da o palmă lui Isus însuși pe față în persoana copiilor săi, a fraților lui.

Papa Francisc.

Dacă acele greșeli sunt cunoscute deja de toți, adică sunt publice, nu reprezintă ne-apărat un păcat, însă e recomandat și frumos să nu o facem.

Atenție!

Calomnia sau defăimarea pot deveni păcate de moarte dacă ele distrug pe nedrept reputația unei persoane.

 

De exemplu:

• Împiedică o persoană din a se angaja.
• Publicarea în mediul online a greșelilor persoanei, făcând pe mulți alți să îl privească în mod diferit.

Există și o legendă a unui sfânt căruia i s-a prezentat la spovadă o persoană care spusese o bârfă despre cineva. Ca penitență sfântul a pus persoana să deschidă o pernă și să arunce în vânt toate acele pene după care să le adune din nou. Tot la fel și în cazul de față, răul făcut prin cuvintele noastre nu va putea niciodată să fie retras complet.

Judecata dură

Ce este această judecată dură?

Ea constă în a crede, fără motive suficiente, ceva dăunător caracterului cuiva (calomnia sau defăimarea).

De aceea mereu va trebui să dăm persoanei beneficiul dubiului. Și să asumăm tot ceea ce e bun în oameni mai ales atunci când lucrurile nu sunt clare.

Regula de aur

Mereu trebuie să luăm în considerare ce dorești tu ca ceilalți să creadă despre tine dacă li s-ar spune ceva rău sau urât sau ne-adevărat!

Fi mai preocupat de caracterul tău decât de reputația ta fiindcă caracterul tău e ceea ce ești tu de fapt, pe când reputația ta e doar ceea ce ceilalți cred despre tine!

Răspunsul creștin

Care ar trebui să fie răspunsul creștin?

Va trebui să încercăm să schimbăm conversațiile care au de-a face cu calomnia, defăimarea, sau bârfa și să dai de înțeles celuilalt că nu ești interesat de astfel de conversații.

Dacă se ajunge la ce e mai rău, atunci părăsește discuția – Gândiți-vă la cum ar fi dacă ceilalți s-ar uita la voi dezgustați sau dacă și-ar bate joc de voi pentru că nu v-ați alăturat discuției? Preferați să înfruntați judecata lor sau cea a lui Dumnezeu?

Bârfa rostită de creștini e o palmă dată lui Isus în persoana copiilor lui. Toate trei, dezinformarea, defăimarea și calomnia, sunt păcate! E un păcat! E ca și cum i-ai da o palmă lui Isus însuși pe față în persoana copiilor săi, a fraților lui spunea Papa Francisc.

Secretele

Suntem cu toți obligați să păstrăm secretele atunci când am promis să facem asta, când locul tău de muncă sau funcția o cere, sau când e cerut de binele celorlalți.

Un secret trebuie revelat doar în acel caz în care ajuți persoana din a se răni singur. De exemplu: Informarea autorităților pentru că cineva dorește să se rănească singur, sau pe ceilalți.

Secretul sacramental nu trebuie revelat niciodată, indiferent de circumstanțe, chiar și cu prețul morții.

Custodia simțurilor

Aceasta se aplică la deschiderea scrisorilor, a emailurilor, a mesajelor celuilalt fără permisiunea lui dar și la multe alte activități de genul, precum ascultarea conversațiilor private a celuilalt, etc.

Insultele personale

Ce înseamnă?

A refuza unei persoane, în vorbire sau fapte, respectul și decența pe care o merită.

• Refuzul sau ignorarea oferirii unei mâini de ajutor
• A vorbi unei persoane nepoliticos sau abuziv, sau prin a-i impune diverse porecle.
• Critica plină de ură și cicăleala.

Mereu va trebui să ținem minte că toți suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Indiferent că acea persoana acționează în conformitate cu asta sau nu, tot nu ni se dă dreptul să fim nerespectuoși față de el/ea.

Backbiting-ul sau povestirea

Ce este Backbiting-ul sau povestirea?

Backbiting-ul sau povestirea înseamnă să calomniezi pe cineva în absența sa. Adică să destăinui unei persoane lucruri spusese ție de o altă persoană.

De exemplu, să îi spui Andreei ceea ce ți-a spus Anca despre ea.

Răspunsul nostru cel mai des e, Am crezut de cuviință că trebuia să știe! Serios?

Astfel de gesturi nu fac nimic altceva decât să provoace conflicte, motiv pentru care trebuie lăsate la locul lor, nerostite.

Isus însuși a spus, Fericiți făcători de pace, căci ei se vor numi copii ai lui Dumnezeu.

Reparația

Orice persoană care se face vinovată de păcatul defăimării sau calomniei, sau care a spus un secret pe care trebuia să îl țină va trebui să repare răul făcut pe cât de mult îi este cu putință.

Asemenea reparării în cazul bunurilor furate, această reparație este necesară fiindcă bunul nume și reputația persoanei sunt mult mai prețioase decât bunurile materiale.

Dacă insulta a fost publică atunci și cererea de iertare va trebui să fie tot publică. Dacă este particulară sau privată, atunci iertarea va trebui să fie tot privată.

Onestitatea

Onestitatea înseamnă:

• Să fii sincer față de ceilalți
• Să fii sincer față de tine însuși.
• Să faci ce e corect indiferent de cine e în jurul tău.
• Să fii cineva în care se pot încrede ceilalți.

Onestitatea este o virtute și o calitate care necesită o decizie conștientă din partea ta.

Discuții

Plecând de la premisa că: Mereu va trebui să luăm în considerare ce credem noi despre oameni care au comis oricare din păcatele pe care tocmai le-am discutat. (calomnia, defăimarea, împărtășirea secretelor, insultele personale, bârfa și toate celelalte.) Vă invit să discutăm puțin asupra următoarelor două întrebări:

Cum dorești tu să fii cunoscut?

Ce valoare pui pe propriul tău nume bun?

Un nume bun e mai dorit decât cele mai mari bogății; să fii stimat e mult mai bun decât aurul sau argintul (Prov 22,1).

Mulțumesc pentru atenție și răbdare!

O seară frumoasă tuturor!