Lc 12,13-21
Parabola bogatului necugetat
Am auzit zilele acestea o poveste despre o maimuță și o nucă de cocos. O nucă de cocos tăiată în jumătate și legată cu un lanț sau cu ceva care să o țină strâns în timp ce se face o gaură în ea destul de mare încât să intre mâna maimuței. Maimuța nu va da drumul deloc la ceea ce s-a pus înăuntru până nu o scoate afară. Trebuie sa fie ceva destul de tare care să nu poată ieși, și clar nu o banană.
Uneori și noi putem fi asemenea maimuțelor dacă ne atașăm prea tare de bogățiile noastre materiale și de bunurile noastre. Iar asta fiindcă noi devenim râvnitori. Râvna este acea dorință de a obține cu nelegiuire ceea ce alți posedă sau de a ne supăra pe ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu. Cu alte cuvinte, devenim lacomi. Isus spune astăzi din nou acea poruncă, Nu râvniți. El de asemenea mai afirmă și că viața unei persoane nu constă doar în abundența bunurilor sale.
În cadrul predicii de pe munte, Isus a spus: Nu vă adunați comori pe pământ. În textul evangheliei de astăzi, Isus ne spune Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie. Isus ne dă această lecție importantă prin intermediul bogatului din parabola de astăzi. Isus nu îl învinovățește pentru munca sa titanică ci pentru egoismul și lăcomia lui. Acest om pierduse capacitatea de a se îngrijora pentru alți. Cu alte cuvinte, el ne spune că pentru a găsi fericirea va trebui să ne îmbogățim cu acele lucruri care contează pentru Dumnezeu, decât să creștem egoiști de bogați pentru noi înșine.
Haide-ți să ne îmbogățim, însă nu cu lucruri materiale ci cu următoarele: în primul rând cu evanghelia. Să fim mereu atenți la evanghelie și să o abordăm cu mare respect. Evanghelia duce sufletele la o bogăție îndreptată spre Dumnezeu. Citim evanghelia cu tot mai multă intensitate și dedicație față de revistele cu lucrurile trecătoare ale acestei lumii?
Al doilea este Euharistia. Nu există o cale mai bună de a deveni bogați cu lucrurile care contează lui Dumnezeu decât să fim transformați de Euharistie, de Cristos. A vă rezerva timp cu Cristos și a face din asta o prioritate este o cale sigură prin care ne putem mări viața harului din noi. În loc să construim magazii mai mari pentru a depozita bunurile materiale, mai degrabă ne-am deschide inimile și întregul nostru suflet pentru a înmagazina viața Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Va trebui să primim Trupul său, sângele, sufletul și divinitatea în Euharistie. De câte ori îl vizităm pe Isus Cristos Euharisticul? Sau dacă nu avem acele ocazii atunci cât de des facem o comuniune spirituală pentru a ne pune pe noi înșine, spiritual, în prezența sa?
Al treilea este crucea. Un alt mod de a ne construi harul este prin cruce, instrumentul mântuirii. Crucea ne demonstrează că lucrurile acestei lumi sunt trecătoare. Cristos a stat pe cruce fără lucruri materiale la el, lăsând în urmă puținul pe care îl avea: prieteni, familie și chiar pe mama sa. Nimic nu a rămas, nici măcar puținele haine pe care le avea. Cristos nu avea magazii pentru a depozita bunuri materiale. Crucea este o reamintire constantă a modului în care trebuie să ne trăim viețile, cu ochi ațintiți asupra lumii ce nu va avea sfârșit.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următoarelor cuvinte că fiecare viață există fie pentru a împlini o nevoie fie pentru a împlini lăcomia. Împlinirea unei nevoii este dată de la Dumnezeu în timp ce împlinirea lăcomiei este o misiune inventată de omul însuși. Amin
