Lc 13,22-30
Mântuire și respingere
În textul evangheliei după Matei (7,21), ni se spune că doar simpla chemare a numelui lui Dumnezeu, Doamne, Doamne! Nu e de ajuns pentru a intra în împărăția cerurilor ci săvârșirea voinței lui Dumnezeu e cea necesară și importantă. Și totuși în Faptele Apostolilor (2,21) ni se spune ce trebuie să faci pentru a fi mântuit, Toți cei care vor striga numele Domnului vor fi mântuiți. Se pare că există o contradicție între cele două versete. De fapt, ele nu se contrazic una pe cealaltă din moment ce vorbesc despre două lucruri complet diferite. Mântuirea este un dar gratuit dat ca răspuns la credință; intrarea în împărăția cerurilor este o recompensă dată ca răspuns la săvârșirea voinței Tatălui.
Cineva din mulțime, din textul evangheliei de astăzi l-a întrebat pe pe Isus, Doamne, sunt puțini cei mântuiți? Isus nu a răspuns la această întrebare. Asemănător momentului în care vorbea despre distrugerea templului, tot ceea ce au dorit ei să știe e Când se va întâmpla aceasta?. Isus nu a răspuns nici la această întrebare. Cum poate acest om să ne de-a trupul său să îl mâncăm?, tot nici un răspuns. Cum se poate naște un om din nou, dacă este deja bătrân? A fost întrebarea adresată de Nicodim, însă Isus tot nu a răspuns. În schimb Isus le spune Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea!, Isus spune aceasta ca răspuns la întrebarea dacă sunt puțini cei care ajung în rai. Mulți rabini, din timpul său, susțineau că Israelul va fi salvat, mântuit, cu excepția celor păcătoși. La urma urmei, ei erau poporul ales al lui Dumnezeu. Isus nu răspunde în mod direct la această întrebare, însă, în textul evangheliei de astăzi, ne revelează două lucruri destul de importante despre mântuire:
Unu, Isus îi surprinde pe cei care îl ascultă prin a le spune că apartenența lor ca popor al legământului nu înseamnă că deja le este asigurată intrarea în împărăția lui Dumnezeu. Sau că a fi o cunoștință de-a lui Isus nu înseamnă că automat ești calificat să te faci părtași la viața veșnică cu el. Isus respinge cu desăvârșire aceste cerințe ale lor. Cu alte cuvinte, cu toate că ei sunt din punct de vedere biologic la fel cu Isus, din punct de vedere spiritual sunt complet diferiți de el.
Doi, Isus spune că multe dintre popoarele străine vor intra în împărăția lui Dumnezeu. Invitația lui Dumnezeu la mântuire este deschisă tuturor, atât evreilor cât și celorlalte popoare. Aceasta este caracteristica universală a mântuirii. Oameni la care nu ne așteptam să îi întâlnim în împărăția lui Dumnezeu, vom avea marea surpriză să îi întâlnim acolo. Nu se menționează nicăieri care vor fi aceste persoane. El doar spune, vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor fi aşezaţi la masă în împărăţia lui Dumnezeu (v.29). cu alte cuvinte, această afirmație sugerează că în împărăția cerurilor vor fi primiți și oameni precum, hinduși, musulmani, animiști, budiști, taoiști etc; sau poate un număr considerabil de agnostici, atei, materialiști, condamnați la închisoare, prostituate, traficanți de droguri, teroriști, hoți și mulți alți asemenea care s-au întors la Dumnezeu chiar în clipa morții.
Mai exact, pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu va trebui să ne luptăm contra forțelor ispitei și a tot ceea ce ne-ar putea împiedica să facem voința sa, precum apatia, indiferența și compromisul. Vestea cea bună este aceea că noi nu ne luptăm singuri. Dumnezeu este cu noi iar harul său este suficient. Isus ne asigură de victoria sa completă.
Așa că întrebarea e, ne încredem noi în harul lui Dumnezeu și îi permitem să ne ajute în momentele de ispită și de test? Amin
